Atunci când pleci de la mama de-acasă…

Nu exagerez cu nimic când spun că mama este cu adevărat o gospodină. De când mă știu, casa a fost mereu îngrijită, hainele curate și mâncarea delicioasă pe masă. Și de fiecare dată când o întrebam dacă eu voi ajunge vreodată să mă ridic la nivelul ei, îmi spunea : „Stai liniștită, mamă, nici eu n-am făcut nimic până să mă căsătoresc cu tatăl tău! Bineînțeles că o să reușești!”. 

living-together-test

Ce-i drept, încă nu m-am căsătorit dar pentru că am luat decizia să mă mut cu prietenul meu, am fost nevoită să învăț totul din mers. Și eu, la fel ca ea în tinerețe, nu făcusem mare lucru prin casă, ca să știu ce mă așteaptă. Făceam curățenie în camera mea, o dată pe săptămână și cam atât. În rest, ea mă răsfăța din toate punctele de vedere: dimineața, îmi făcea cafeluța, înainte să plec la serviciu; când ajungeam înapoi acasă, la prânz, mă așteptau o farfurie cu mâncare caldă și haine curate în care să mă schimb; dacă îmi era poftă de un anumit fel de mâncare, seara, mi-l făcea cu toată dragostea iar atunci când eram bolnavă, nu ezita o clipă să alerge la farmacie să-mi ia medicamente, să-mi facă ceai cald cu lămâie și să-mi pregătească o baie fierbinte. Dacă aveam nevoie de orice de la magazin și eram prea leneșă să mă duc, se oferea să se ducă ea în locul meu. Da, am fost o alintată, recunosc și poate că nu am apreciat suficient tot ceea ce făcea pentru mine, cu atâta drag. 

Dar acum am început să realizez.

Acum, dimineața, mă trezesc eu cu noaptea-n cap și fac cafeluța pentru mine și pentru prietenul meu. Îi pregătesc pachetul pe care-l ia la serviciu și abia apoi încep să mă îmbrac și să mă machiez (dacă mai apuc). Când ajung acasă, dacă nu e nimic de mâncare în frigider, e datoria mea* mă apuc imediat să gătesc ceva, să aranjez masa și să pun mâncare caldă în farfurie. Hainele, nici ele nu se spală singurele. Chiar dacă iubitul meu, la nervi, îmi mai spune uneori că nu fac mare lucru, doar apăs două, trei butoane la mașina de spălat, și pe alea trebuie să le apese cineva când și cum trebuie. Vasele, nici ele nu se curăță ca prin minune. Dacă la mama acasă le mai lăsam în chiuvetă și le spăla draga de ea, acum dacă le las acolo, tot acolo le găsesc și a doua zi și peste o săptămână. Mătura și mopul nu vor să facă treabă fără mine, oricât aș da din nas ca vrăjitoarea Samantha. Iar florile dacă uit să le ud, nu mi-o iartă și se sinucid cât ai zice pește.

46312056abfae8bbd3d4c64282ef4256

Nu mă înțelegeți greșit, nu mă plâng!

La început, în prima lună, a fost mai greu, până m-am obișnuit. Îmi părea că-s total dezorganizată și nu reușesc să le fac pe toate la timp, oricât aș încerca. Orele nu erau suficient de multe, treburile nu se terminau și efortul meu părea în zadar. Veneam gata obosită de la serviciu și mă panicam gândindu-mă la „câte am de făcut”.

Dar pe măsură ce au trecut zilele, totul a devenit din ce în ce mai ușor. Până și partea cu gătitul.

Țin să vă reamintesc că până la 26 de ani nu am făcut altceva decât paste cu unt și brânză și ouă prăjite. Atât! Da, da, rușinică mie…

Iar prima oară când am pus mâna pe o cratiță și pe alte ingrediente, tremuram ca un câine la injecție. În mintea mea era un haos total: „sigur nu o să-mi iasă!”, „sigur o să fac vreo prostie și o să dau foc la bucătărie”!, „dacă reușesc să gătesc fără să ardă casa, sigur nu o să fie comestibil și o să se supere Vali pe mine!”, „văleleu, o să rămân singură, înconjurată de pisici, că doar dragostea trece și prin stomac!”.

1d11dc00866f3a463343a32e84d3e823

Și cu gândurile astea în minte, am pornit în aventura gătitului. M-am luptat cu un piept de pui și cu niște legume și mă speriam ca nebuna de fiecare dată când ridicam capacul la tigaie, căci aveam impresia că o să sară tot pe mine. Vă zic drept, dacă mă filma cineva și mă punea pe youtube, mă știa tot mapamondul. Eram blindată cu mănuși, cârpe, spatule și clești și ziceam „Tatăl nostru” din două în două minute. Iar când am finalizat mâncarea, eram fleașcă, de ziceai că abia am ieșit de sub duș.

Emoțiile însă nu mi-au trecut decât după ce am văzut că prietenul meu gustă din mâncare și n-o scuipă în secunda doi în șervețel. Stăteam cu furculița în mână și-l fixam cu privirea la fiecare îmbucătură, până când s-a enervat și mi-a zis: „Nu mai fi așa panicată, femeie! Este foarte bună mâncarea. Dacă nu-mi plăcea, îți dădeai seama din prima!”. Nici atunci nu m-am relaxat complet dar parcă mi se luase totuși o piatră de pe inimă. După ce a terminat tot din farfurie, însă, m-am ridicat brusc de la masă și am început să țopăi prin bucătărie, de fericire că-mi ieșise mâncarea bună.

Acum, după trei luni, în care am tot încercat rețetele dictate prin telefon de mama, sunt mai relaxată în bucătărie. Îmi pun muzică pe fundal, cânt și dansez și am înlocuit sentimentul de panică cu ingredientul magic, pe care îl punea mama în fiecare fel de mâncare: dragostea.

Ce vreau să spun, de fapt, prin acest text e că nu e niciodată prea târziu să încerci ceva nou. Oricât de timorat ai fi și îngrijorat că n-o să-ți iasă, încercarea moarte n-are (decât dacă dai foc la bucătărie).

Dacă am reușit eu să gătesc și să fiu lăudată pentru fiecare farfurie de mâncare, înseamnă că oricine poate să o facă! 

*Se vede că am mai mult de o lună de zile de când n-am mai scris ceva pe blog. Intenția mea a fost să scriu un text prin care să exprim că orice schimbare e dificilă la început, dar dacă o faci cu drag, în final totul iese minunat. Însă, un singur cuvânt ales prost de mine a dat totul peste cap. Rectific și recunosc: am folosit de-a-n boulea cuvântul „datorie”. Nu mă obligă nimeni să fac ceea ce nu-mi doresc. Am vrut să subliniez că nu mi-a fost ușor la început să fac anumite lucruri dar tocmai pentru că am făcut-o din dragoste de fiecare dată, cu timpul a devenit din ce în ce mai ușor și natural. 

Ce am mai învățat din asta?

Să nu mai public textele fără a arunca o a doua privire pe ele, înainte. 

sursa foto: pinterest.com

5 thoughts on “Atunci când pleci de la mama de-acasă…

  1. Anca

    Frumos spus, dar poate că ar trebui să mai încerce şi iubitul să gătească, spele vasele şi rufele etc.

    Reply

Leave a Reply