Aventurile unei blonde într-un Ford Ka

edotec_mic

Cine mă cunoaște, știe cam ce sentimente nutresc eu pentru arta conducerii unui autovehicul: mă sperie mai ceva decât un film horror de primă calitate!

O consider una din abilitățile cu care eu nu m-am născut. Așa cum nu reușesc să desenez un contur de floare perfect, nu pot nici să conduc o mașină ca lumea. Am permis, pot să dau o tură de oraș în momente critice, fără să distrug proprietatea publică sau să atentez la viața vreunui pieton, cunosc și respect regulile de circulație, dar nu mă simt stăpână pe mine atunci când urc la volan.

Asta s-ar traduce în cuvinte simple prin: risc să ud pantalonii dacă se întâmplă ceva neprevăzut în trafic. Mă panichez, mă trec toate transpirațiile și mă blochez. Efectiv, Alexandra pleacă de la butoane și rămâne un corp gol cu volanul în brațe.

Am trecut prin două experiențe cu mașina care m-au făcut să-mi doresc să cobor, să o las acolo și să plec pe jos.

Prima a fost în mijlocul unei intersecții, când mi-a murit motorul de vreo 3 ori la rând și mi-am luat claxoane de la jumătate din locuitorii Galațiului, plus ceva „carne-n frigider”*. Era întâia oară când urcam în mașina mea, după ce o condusesem doar pe cea a instructorului. Am plecat atunci, până la urmă, cu scârțâieturi de roți, de pe loc, dar am rămas cu sechele pe cel motor care moare, așa, când ți-e lumea mai dragă.

A doua experiență a fost când mi-am zis să fiu fată de treabă și să o ajut pe mama cu niște cumpărături. Am urcat în mașină cu ea, am fost la Penny, am încărcat portbagajul cu baxuri de apă minerală și de-ale gurii și ne-am întors acasă. Partea proastă a venit atunci când am ajuns în fața blocului și am constatat că cineva îmi ocupase locul de parcare, unde eram obișnuită să las mașina, fără probleme.

Am mai dat o tură, două, de cartier, m-am uitat prin toate cotloanele și am ajuns la concluzia că singura variantă e să o înghesui în parcare, între două mașini care, fie vorba între noi, erau parcate cam de-a-n boulea. Nu cred că le cădea volanul dacă îmi lăsau și mie mai mult spațiu.

Mi-am făcut curaj, am zis un „Tatăl nostru” și-un „Înger, îngerașul meu…” în gând și am încercat o garare. Toate bune și frumoase, n-am pupat mașinile de pe trotuarul din fața mea, n-am intrat nici în gard, numai că mă apropiam prea tare de mașina din stânga mea. Nu manevram volanul cum trebuie și de fiecare dată când încercam să dau cu spatele, mai aveam o leacă și combinam culorile mașinilor noastre.

Mama coborâse și, cu papornițele pe braț,  mă ghida mai ceva ca un polițist; de am crezut la un moment dat că o să sară cașcavalul și salamul din sacoșă, la cum dădea din mâini.

– Dă-i în față, dă-i în spate, vezi că o iei la fel de prost! Mai ieși o dată și dă-i un pic mai la dreapta! Cealaltă dreapta!

Dacă ieșea vreun vecin cu un telefon pe balcon, riscam să ajung virală pe youtube. Mă chemau la Măruță și tot tacâmul…

În clipa aceea, cred că făcusem baltă pe scaunul din față. Mă trecuseră toate căldurile și tot ce puteam gândi era: „da, frate, au dreptate ăia care fac bancuri cu blondele și parcatul mașinilor. Nu e de mine! Mă dau jos și plec. O las în drum, în mama ei de mașină!”

Și atunci, de parcă i s-ar fi făcut providenței milă de mine, a apărut un vecin de-al meu și m-a întrebat dacă am nevoie de ajutor. Am făcut niște ochi mari, inspirați din Puss in Boots, și am zis „da, te rog! Nu mă descurc deloc.”. Mi-a zâmbit mai călduros decât mă așteptam și mi-a spus:

– Nu-i nimic. Te obișnuiești tu! Vrei să te ghidez sau să ți-o parchez? Te văd că ești stoarsă ca o lămâie.

Ce credeți că am ales? Am lăsat și mama orgoliului feminist la o parte și m-am dat jos de la volan, cu coada între picioare. Însă nu acesta a fost punctul culminant al penibilului, ci clipa în care am văzut cât de ușor i-a venit lui să o parcheze. Era fix ca atunci, în copilărie, când plângeai lângă un puzzle, pentru că nu reușeai să potrivești piesele cu cerul și venea mama ta și ți le așeza în 3 secunde.

În momentul acela mi-am zis: „băi, poate chiar nu e de mine șofatul! De ce să încurc traficul și să mă fac și de râs când pot să fiu un simplu pieton/pasager ?” și de atunci n-am mai urcat la volan. 

womanparking1_mzp_pakwheelscom

Zilele acestea, însă, am dat peste un articol referitor la navigațiile multimedia și cum o astfel de navigație auto îți poate ușura experiența condusului. Și m-a cam pus pe gânduri: dacă mi-aș instala o cameră video marșarier și niște senzori de parcare pe micuța mea buburuză Ford Ka, oare m-aș descurca mai bine cu parcările?

Dacă aș vedea tot ce se întâmplă în jur, pe un display în interiorul mașinii, aș reuși să o parchez la fel de ușor precum vecinul meu?

Pentru că da, plec de la premisa că unora li se potrivește șofatul ca o mănușă iar altora ca o mănușă de box. Și dacă eu nu mă pot obișnui cu metoda clasică, dacă aș apela la mici artificii ajutătoare, unde ar fi răul? 

14064015_1509663189059917_4342477109199057126_n

Iar magazinul online Edotec vine în salvarea celor ca mine, care au nevoie de ”roți ajutătoare la bicicletă”. Da, nici pe bicicletă nu știu să merg dar asta-i altă poveste… Lăsând gluma la o parte, am descoperit pe Edotec.ro tot soiul de gadgeturi auto care îți pot transforma condusul unui autovehicul, din chin în plăcere.

Edotec oferă șoferilor o gamă diversificată de gadgeturi, la prețuri avantajoase și cu livrare gratuită, pentru majoritatea produselor. De la navigații auto dedicate și universale, care îți ușurează viața atunci când te afli la volan, la  tetiere și monitoare cu ecran LCD, care oferă un plus de relaxare și divertisment pasagerilor tăi.

Unul dintre gadgeturile auto care mi-a atras mie atenția este : navigația auto dedicată

Este realizată special pentru tipul tău de mașină, astfel încât se potrivește perfect în bord și este 100% compatibilă cu funcțiile modelului pe care îl deții.

Din păcate, nu am văzut pe site una compatibilă cu buburuza mea dar sper să apară în curând, căci eu sunt din ce în ce mai convinsă de utilitatea ei și cu siguranță, în viitorul apropiat, o voi pune pe lista de cumpărături.

Iar dacă nu și nu, apelez la o navigație auto universală, compatibilă cu orice tip de mașină.

Pentru celelalte tipuri de Ford am văzut că au navigații auto dedicate care îndeplinesc o multitudine de funcții. Spre exemplu, pentru un Ford Focus, magazinul Edotec pune la dispoziția cumpărătorului 5 variante de sisteme de navigație.

13615278_1453231711369732_7961025404572816668_n

Ce oferă un astfel de sistem vă întrebați? Să vedem:

–  conector pentru integrarea comenzilor de pe volan;

– sistem de GPS special, cu raportare trafic în timp real ;

– sistem de parcare inteligent;

– monitorizarea presiunii din cauciucuri;

– radio;

– preluare a agendei telefonice din telefon prin funcția Bluetooth;

– wi-fi incorporat ;

– posibilitatea descărcării gratuite a sute de aplicații pentru Android;

– redare video de calitate înaltă, de până la 1080 HD;

Mai pe scurt, poți să te muți în mașină că o să ai cam tot ce-ți trebuie la îndemână. Mai lipsește să adauge o aplicație prin care să-ți faci cartofi prăjiți și cafea și s-a rezolvat problema!

Deși, acum ceva timp, eram total contra dispozitivelor care-ți pot atrage atenția atunci când ești la volan, recunosc că un astfel de gadget auto îți simplifică viața de șofer, dacă știi să îl folosești cu cap.

Astea fiind spuse, nu recomand vizionarea unui film HD în timp ce te grăbești să ajungi la serviciu. O muzică, o convorbire handsfree cu prietenii mai merg, dar consider că amândoi ochii ar trebui să-ți fie concentrați pe condus atunci când te afli în trafic.

Acest text a fost scris pentru proba 11 a concursului Superblog, probă sponsorizată de Edotec.

sursa foto: pinterest.ro; facebook.com/Edotec.ro/photos/

2 thoughts on “Aventurile unei blonde într-un Ford Ka

    1. Alexandra Cristea Post author

      E ciudat, căci pe mașina instructorului începuse să-mi placă, spre final.Mă duceam chiar fără frică la orele de condus.
      Apoi, după ce am luat permisul, n-am condus o perioadă și când m-am urcat la volan, la mașina mea, am gafat și am prins iar teamă de condus…

      Reply

Leave a Reply