Category Archives: Grădinăreasa citește

Lansarea cărții „Femei perfect de imperfecte” – un vis devenit realitate

Atunci când unul din visurile tale devine realitate, amalgamul de emoții care te învăluie este copleșitor!

DSC_0465

Totul a început de la o idee minunată, venită din partea fetelor cu care scriu la Belvarevistă online pentru femei perfect de imperfecte: cum ar fi să scriem o carte? Cum ar fi să ne mutăm ideile din online în offline? Gândul ne-a surâs tuturor și ne-am apucat de treabă. Ce-i drept, celelalte fete au fost mai harnice decât mine și au terminat de scris capitolele lor înainte ca mie să-mi vină măcar o idee despre ce aș putea concepe. Ca să fiu sinceră, am avut câteva clipe când chiar credeam că voi renunța la proiect, că mă voi retrage din Belva, pentru că inspirația mă abandonase de tot.

Dar tot ele, fără să știe, m-au impulsionat să-mi pun povestea pe hârtie. Am citit capitolele lor și mi-am zis: „Da, am trecut și eu prin momente de cumpănă, am avut și eu experiențe extraordinar de plăcute și incredibil de crunte, despre care aș putea scrie.” Și m-am apucat de scris!

DSC_0443

Capitolul meu din cartea ”Femei perfect de imperfecte” a fost scris într-o singură zi. M-am așezat la laptop și mi-am spus că nu mă ridic din fața lui până nu termin. Mi-am cules amintirile, mi-am deschis toate sertarele sufletului și am așternut în 26 de pagini tot ce am considerat că merită citit. Am scris despre viața sentimentală, despre cum mi-am găsit sufletul pereche din prima dar am făcut marea greșeală să-l dau la o parte, crezând că va răsări în viața mea cineva mai bun, care să-mi ofere mai multă fericire; am scris despre regăsirea noastră și cum am așteptat ani de zile pentru a-l avea din nou în brațele mele; am scris și despre moartea tatălui meu, care m-a distrus pe interior dar m-a și împins de la spate, spre un alt drum, spre o altă meserie, pe care am ajuns să o iubesc; și, nu în ultimul rând, am încercat să transmit ideea că orice rău duce la bine, că orice șut în fund e un pas înainte și că atunci când te simți ajuns la pământ, tot ce-ți rămâne de făcut e să te ridici, să te scuturi și să mergi mai departe.

Câteva din cuvintele acestea am reușit să le rostesc și în discursul meu, ieri, la lansarea cărții. Nu știu cât de coerentă am fost, cât de tare mi-a tremurat vocea, dar știu că am simțit din partea tuturor celor prezenți acolo o energie extraordinară, o energie care m-a cuprins de la călcâie la ultimul fir de păr din creștetul capului. M-a ajutat să mă bâlbâi mai puțin și să prind curaj mai mult și vinul delicios de la Vinimondo. Înainte să urcăm pe „scenă”, ne-a fost oferit câte un pahar de vin de către Valentin Ceafalău, cel care a dat și startul la eveniment.

DSC_0450

Pășisem pe terasa localului Bistro Felix, din Iași, cu un singur gând: „Alexandra, trebuie să te ții pe picioare!”. Dar am văzut-o pe Andreea Ignat cum și-a deschis brațele cu lacrimi în ochi și am renunțat la orice scut, dând frâu liber emoțiilor. Mi-a părut bine să le revăd pe Belvele din gașca veche și să le cunosc pe minunatele Belve noi. Am avut un nod în gât și un ghem în stomac pe tot parcursul lansării, dar faptul că i-am avut alături de mine și pe mama mea și prietenul meu, m-a făcut să-mi țin echilibrul și să fac față tuturor trăirilor.

Iar despre clipa când am dat autografe, ce pot să spun? Nu credeam că mai există sentiment pe care să nu-l fi întâlnit. Bănuiam că e grozav să scrii dedicații oamenilor care sunt interesați de creațiile tale, dar nu îmi imaginam că este atât de înălțător, de încurajant, de inspirant! Mi-aș fi dorit să pot concepe pentru fiecare om care mi-a cerut autograful, un alt text, care să se muleze pe propria sa personalitate. Dar pentru că nu-i cunoșteam și pentru că am avut momente când mintea mi s-a blocat de la atâtea emoții, nu am reușit să fac asta. M-am uitat în ochii lor și am încercat să nu scriu bălării. Sper că am și reușit!

DSC_0513

Vreau să le mulțumesc celor care și-au făcut timp și au venit acolo, celor care ne-au susținut de pe margine, celor care m-au sunat să mă felicite și mi-au trimis mesaje pozitive dar și celor care nu au crezut în acest proiect, care l-au privit ca pe ceva irealizabil sau ca pe ceva trecător! Pentru că în viață nu ești înconjurat doar de susținători, trebuie să le mulțumești și criticilor; căci fără ei, n-ar mai fi haios.

DSC_0046 DSC_0056

sursa foto: Carmen Păun, una din minunatele belve

Vraciul. Profesorul Wilczur – „Iubiți oamenii!”

„Vraciul își ridică privirile și spuse apăsat:

– În dragoste cel mai bun leac, domnule, e cinstea.”

Am toate cărțile din colecția Adevărul „100 de cărți pe care trebuie să le ai în bibliotecă” dar, recunosc, până anul acesta nu am reușit să citesc mai mult de 20 dintre ele. Așa că vara aceasta m-am hotărât să le desprind de pe rafturi și să mă las prinsă de poveștile lor.

Vraciul. Profesorul Wilczur - Tadeusz Dolega Mostowicz 1

Prima despre care vreau să vă vorbesc este „Vraciul. Profesorul Wilczur”, scrisă de Tadeusz Dolega Mostowicz. În colecția Adevărul apare scrisă în două volume, primul de 302 pagini iar cel de-al doilea de 350 de pagini.

Pentru cei care sunt obișnuiți cu lectura, acest număr de pagini nu este unul considerabil; însă cei care au la activ numai cărți de buzunar s-ar putea speria și ar abandona recomandarea mea. Dar eu insist în continuare, indiferent de categoria în care vă situați, că trebuie să citiți cartea aceasta!

E o carte care te poartă pe brațele destinului, care-ți arată că într-o fracțiune de secundă se poate modifica întreaga-ți existență, că un pas pus aiurea, pe stradă, te poate teleporta într-un alt viitor, unul total diferit față de ce-ți imaginai tu că va fi.  Este un roman care te învață ce-nseamnă bunătatea, empatia, spiritul de sacrificiu și iubirea adevărată. Un roman pe care odată ce l-ai început, îți este aproape imposibil să-l lași din mână.

Doctorul Rafal Wilczur este un chirurg celebru, cu o familie pe care o adoră dar căreia, din păcate, nu-i oferă toată atenția, din cauza serviciului care-i ocupă aproape tot timpul. Așa că nu îi este nimănui de mirare că nevasta sa, la un moment dat, alege să își facă bagajele și să o ia la sănătoasa, în brațele unui alt bărbat. „Beata” de ea, fuge pe cărarea dragostei adevărate, luând cu ea și cel mai prețios lucru din viața doctorului: copila sa.

Urmările acestui eveniment sunt clare: depresie, băutură, pierderea cunoștinței; iar într-un concurs de împrejurări, doctorul își pierde memoria și devine „Vraciul”; nu oricât, ci timp de două decenii, fapt care duce la schimbarea destinului său la 360 de grade.

Nu vă povestesc mai departe, vă las pe voi să căutați volumele și să vă înfruptați din ele cum am făcut-o și eu; să-l descoperiți pe Jemiol și ale sale discursuri savuroase, pe Lucia și a sa hotărâre de a face orice pentru persoana iubită, indiferent de obstacolele întâlnite, pe Marysia și a sa iubire pură și sinceră, pe Czynski și ale sale acte de vitejie (plus motocicleta – guilty pleasure), pe soții Dobraniecki și ale lor fapte perfide și, bineînțeles, pe „unchiul Antoni Kosiba” a.k.a Vraciul, un om de o mărinimie ce numai în astfel de romane o poți întâlni (și poate în colțuri ascunse de ochii curioși ai lumii).

Vraciul. Profesorul Wilczur - Tadeusz Dolega Mostowicz 2

Citate alese din „Vraciul. Profesorul Wilczur” – Tadeusz Dolega Mostowicz

“- Toți au fetele lor, numai dumneata ești singur.
– Draga mea broscuță, da, sunt singur. Singur ca un deget în nas. Dar dacă îți închipui că îi invidiez pe alții, te înșeli amarnic. “

“…cu toate că Sfânta Scriptură spune “cere și ți se va da”, observă, domniță, că nu se spune că ți se va da ce ceri. Ceri, de pildă, turtă dulce cu migdale și ți se dă febră galbenă cu complicații. Ceri inspirație și ți se aduce omletă din patru ouă cu slănină. Un joc de-a v-ați ascunselea cu destinul…”

“Dacă n-ai sprijin, puterea nu te mai ajută. Nici cele mai puternice rădăcini nu ajută dacă n-au de ce se ține.”

“În fond ce înseamnă să faci carieră? Înseamnă să folosești toate atuurile cu care te-au înzestrat natura, mediul, educația, instruirea, pentru a aplica în practică toate aptitudinile, inteligența, energia, priceperea de a întreține relații cu oamenii. Cine nu știe să facă uz de condițiile pe care le are, acela le irosește. E un risipitor și un nătăfleț.”

„Dumneata uiți un lucru, domnule Janek, faptul că există sentimente care pot preface monotonia cenușie în cel mai colorat basm, care pot preface ceea ce dumneata numești tristețe și liniște ucigătoare într-o bucurie plină de seninătate.”

Vraciul. Profesorul Wilczur - Tadeusz Dolega Mostowicz

„Chemarea medicului este creația celei mai mari și mai nobile iubiri, a iubirii față de aproapele nostru, sădită în inimile noastre secătuite. Chemarea medicului înseamnă credință în frăție, înseamnă dovada cea mai înaltă a comuniunii umane. Iar când veți porni în lume, ca să vă îndepliniți menirea, țineți minte în primul rând un lucru: iubiți oamenii!”

 

sursa foto: arhiva personală