Category Archives: Un fir de uimire

AirPods – căștile pe care nu le înjuri

De parcă nu era suficient că sunt pline străzile de tineri-zombie care ascultă muzică la căști și sunt cu gândul departe de lumea în care își târâie tenișii, cei de la firma cu mărul mușcat s-au gândit să ne scape de chinul firelor care ne gâdilau pe la carotidă și au scornit niște drăgălășenii care se numesc „AirPods”.

AirPods

sursa foto: www.apple.com

Dacă unii dintre oamenii care au testat aseară căștile „AirPods”, cu ocazia unui eveniment organizat de firma Apple, în San Francisco, au fost încântați de dispariția firului; alții au fost cârcotași, comparând AirPods cu niște tampoane fără ață, pe care nu ai vrea să le rătăcești.

Iar unii au mers un pic mai departe și s-au gândit deja cum vor evolua lucrurile într-un viitor apropiat și cum va arăta următorul model iPhone: fără ecran, cameră foto și butoane.

AirPods Iphone 8

Ce m-a apucat cu subiectul „AirPods” vă întrebați?

Să vedem:

Vara trecută m-am hotărât să merg, dimineața, pe jos, până la serviciu. Coboram pe faleza Dunării și făceam pași pe asfalt până la grădiniță, cu o sticlă de apă în mână și cu căștile în urechi.

Și pot spune cu mâna pe inimă că existau momente când căștile mă călcau pe nervi și-mi venea să renunț la vocea suavă a lui Adam Levine, care-mi mângâia timpanul cu „Sugar” și ”Animals”, și să ascult melodia Galațiului, încărcată de scârțâit de roți, claxoane și declarații romantice de tipul: „F**u-ți morții mă-tii, bă!”.

Dacă mă uitam brusc în dreapta, când întorceam capul înapoi, firul rămânea în urmă și mă sugruma un pic; dacă măream pasul, firul se hotăra să țopăie și el în bătaia vântului, gâdilându-mă de-a dreptul iritant la baza gâtului; și să nu mai zic de nodurile instantanee pe care se hotăra să le facă dacă îndrăzneam să dau o cască jos pentru câteva secunde.

Iar despre ce se întâmplă cu firul căștilor când le bagi în buzunar sau geantă, nici nu mai vreau să-mi amintesc…

AirPods probabil ar fi singurele căști pe care nu le vei înjura atunci când le scoți din buzunar. 

sursa foto: pinterest.com

sursa foto: pinterest.com

Așa că acesta este motivul pentru care am ales subiectul acesta astăzi. Această invenție, denumită AirPods, mie mi se pare genială. Chiar dacă nu garantez că nu le voi rătăci prin poșetă, sertare, dulapuri și nu le voi fugări pe troturare atunci când le voi scăpa din mână, aș vrea o astfel de pereche de AirPods.

Dar stai…

Asta înseamnă că trebuie să-mi cumpăr noul iPhone 7?

Mmm, mai bine lasă…

Voi ce părere aveți despre noile AirPods? V-ați încumeta cu așa ceva?

Curs de prim ajutor – „În cel mai rău caz, îi poți salva viața!”

O să încep cu o întrebare: de ce nu se organizează mai multe cursuri de prim ajutor? Pe bune, acum! Cine nu și-ar dori să știe cum să salveze un om, într-o situație critică? Chiar dacă nu ești un om renumit pentru bunătatea de care dai dovadă, măcar din vanitate și tot îți dorești la un moment dat să salvezi o viață și să devii erou, recompensat cu medalii și statuie în piața mare.

Lăsând gluma la o parte, însă, am participat săptămâna trecută la un curs de prim ajutor, organizat de MedLife, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Galaţi şi Serviciul de Asistenţă Medicală a Municipiului Galaţi, în cadrul proiectului „Copii sănătoși, părinți fericiți”. 

Curs de Prim ajutor - Med Life Galați

De când s-a întâmplat nenorocirea cu tinerii din Colectiv, m-am tot gândit la instruirea oamenilor pentru situații critice și am realizat că interesul pentru acest lucru este foarte scăzut. Pe principiul „n-o să mi se întâmple tocmai mie”, oamenii chiar se lasă purtați de „mâna destinului” și ajung, de cele mai multe ori, să o ia în marea freză!

Ei bine, eu nu sunt atât de optimistă încât să mă gândesc că nu mi se poate întâmpla ceva rău vreodată, așa că atunci când am primit propunerea de a participa la această instruire de prim ajutor, am spus „DA” ca la starea civilă: tare și răspicat!

Curs de Prim ajutor6Drept urmare, pe data de 21.07.2016, la ora 9.00 AM m-am așezat pe ultimul scaun din sala de curs improvizată a celor de la MedLife Galați, mi-am luat agenda albastră și pixul MedLife în brațe și am început să dau nerăbdătoare din piciorul drept. Când am văzut, însă, că trece sfertul academic și în sală nu mai pătrunde nimeni, m-am gândit că ori gălățenii sunt total nepăsători când vine vorba de educația sanitară, ori am înțeles eu greșit ora începerii cursului. Din fericire, varianta numărul doi a fost cea câștigătoare iar la ora 9.30 sala s-a umplut și s-a dat startul cursului de prim ajutor.

Scenariul a fost familiar de la bun început, termenii științifici fiind strecurați în explicații fără să ridice prea multe semne de întrebare deasupra capetelor noastre.

După introducerea minuțios realizată de doamna doctor Mihalache Dana, a intrat în sală un domn înalt, impunător, îmbrăcat în roșu iar toate perechile de ochi și ochelari din sală s-au mutat în direcția sa. Fiind voluntar la SMURD, a reușit să ne introducă foarte ușor într-un scenariu de situație critică, descriindu-ne cu exactitate toți pașii care trebuie urmați.

  • Cum să intervenim la o persoană aflată în SCR (Stop cardiorespirator)

1.Se evaluează și se asigură salvatorul și victima, în vederea descoperirii și eliminării sau minimalizării riscurilor. 

Mai pe scurt, dacă eu ca educatoare intru în sala de clasă și-l găsesc pe Ionică (asta ca să iau exemplul oferit la curs) întins pe jos, inconștient, înainte să sar pe el să îl salvez, trebuie să mă asigur că nu mi se va întâmpla ceva dacă mă apropii de el. Că dacă se înmulțesc victimele, rămânem fără salvatori!

2. Scuturați și întrebați: „Vă simțiți bine?”, „Mă auziți, deschideți ochii!”

Adică mă asigur că victima e victimă cu adevărat și nu doar s-a întins pe jos, cu scopul unui scurt nani după micul dejun. Ori îl scutur, cum sugerează ghidul, ori îi bat din palme la ureche și îl strig pe nume, urmărindu-i reacția sau lipsa ei.

3. Dacă victima nu reacționează, strigați după ajutor!

Chiar dacă eu am învățat acum care-s pașii pe care trebuie să-i fac în continuare, tot am nevoie de cineva care să sune la 112 și să cheme o ambulanță. De preferat, persoana în cauză trebuie să fie calmă și să nu bocească în telefon, în timp ce dă detalii despre starea lui Ionică: „Văleleleu, mă ia cu leșin! Copilu’ moare, săriți!”

4. Verificarea respirației

Până ajunge ambulanța la locul cu pricina, nu trebuie să stai rezemat de perete, uitându-te la copil și rugându-te la Alah, Buddha și alți Dumnezei să-l salveze. Îi verifici respirația, după ce i-ai eliberat căile aeriene (îl așezi cu fața în sus, te așezi în genunchi, lateral de el și cu o mână plasată pe frunte îi împingi capul pe spate, cât se poate de mult și-n același timp, cu două degete de la mâna cealaltă plasate sub bărbie, urmărești ridicarea acesteia.)  De ce e nevoie de asta? Ca să nu-și „înghită limba”!

Apoi, te uiți atent să nu existe în cavitatea bucală vreun obstacol (resturi alimentare, vomă, secreții, sânge – și pentru că vorbim de copii – orice obiect care n-are ce căuta acolo!) și dacă apare, îl înlături cu ajutorul degetelor. Îi întorci capul într-o parte și cu degetele arătător și mijlociu de la o mână, învelite într-o compresă, eventual, încerci să-i îndepărtezi obstacolul. Apoi îl readuci la poziția inițială și te asiguri că are căile aeriene eliberate.

Respirația se verifică timp de 10 secunde prin:

– privirea pieptului;

– ascultarea respirației;

– simțirea suflului pe obraz.

5. Dacă Ionică respiră normal după toate aceste manevre, îl poți așeza în poziția laterală de siguranță:

Curs de Prim ajutor - PLS

Dacă nu, se dă startul la RCP (resuscitare cardiopulmonară)

Inițial, 5 ventilații:

Apoi, dacă nu e nicio schimbare, 15 compresiuni toracice externe (la adult – 30) cu 2 respirații artificiale, de 5 ori consecutiv.

Se verifică respirația și, după caz, se reia RCP-ul până la sosirea ambulanței.

Multe lucruri au fost accentuate la acest curs de prim ajutor, pe care nu reușesc să le cuprind aici nici cu mama filmulețelor și explicațiilor; așa că vă recomand din tot sufletul să participați când veți avea ocazia, fie că e gratuit (cum am prins eu), fie că e cu cost. La urma urmei, viața unui om nu are preț!

Părerea mea e că orice persoană, indiferent de locul de muncă pe care-l are, indiferent dacă este părinte sau nu, ar trebui să participe la un astfel de curs și să dobândească aceste cunoștințe elementare.

Iar dacă vă temeți că mai rău îi veți face victimei, în loc să o salvați, Legea Bunului Samaritean vă protejează. Cum spunea și domnul de la curs:

„În cel mai rău caz, îi poți salva viața!”. 

13775609_863192600453536_8819495638075318221_n

sursa foto: arhivă personală + pinterest.com