Category Archives: Un fir de cinema

Ștrumpfița la cratiță

„Ștrumpfița mea gospodină!” mă lăuda mama, pe la 6-7 ani, când mă vedea că-mi strâng lucrurile de prin cameră. Nu se întâmpla asta foarte des, dar când se întâmpla mama era tare mândră de mine.

Anii au trecut, „Ștrumpfița” a crescut și s-a mutat la casa ei, unde a trebuit să devină gospodină cu adevărat, fie că i-a convenit, fie că nu. A învățat cum se manevrează mopul și mașina de spălat, a descoperit că aragazul nu mușcă dacă vrei să gătești ceva pe el și a dobândit curaj să deschidă chiar și cuptorul.

Ștrumpfița nu gătește în fiecare zi. Dacă stau bine să mă gândesc, Ștrumpfița refuză să gătească în zilele care se termină în „i”. Dar și când o face, iese o mâncare așa bună că te ștrumpfo-lingi pe toate degetele de minim două ori!

O singură dată a reușit s-o ștrumpfească în așa hal încât a zis că nu mai calcă în bucătărie o perioadă. Nu a dat foc la casă, nu a ars mâncarea, nu a băgat panica-n vecini! Doar că tot pe ce punea mâna, refuza să stea și o lua la ștrumpfo-sănătoasa, pe sub masă, pe sub dulap, pe gresie. Din Ștrumpfița (Smurfette) se transformase în „Bleguțul” (Clumsy).

În primă fază a scos din ștrumpfo-ngelator un piept de pui congelat. L-a băgat la microunde și a pregătit tigaia. Când s-a auzit ștrumpfo-sunetul magic al cuptorului cu microunde, a scos pieptul și l-a pus pe tocător. A luat cuțitul din ceramică din ștrumpfo-sertar și și-a adus aminte de vorbele iubitului ei ștrumpf: „Ai grijă să nu scapi cuțitul pe jos, că-i sare vârful!”. L-a strâns cu putere și a dat să taie prima bucată din pieptul de pui, moment în care printr-o „extorsiune a unui degajament al unei construcții în apă” cuțitul i-a ștrumpfo-sărit din mână și a ștrumpfo-aterizat direct pe gresie.

Ștrumpfița a închis ochii și a început să spună toate ștrumpfo-rugăciunile pe care le știa: „Papa Ștrumpf al nostru care ești în ciupercă/ Sfințească-se ștrumpfii tăi/ Vie Ștrumpfăția ta…” precum și „Ștrumpf, Ștrumpfel al meu, Ce mi te-a dat Ștrumpfozeu…” 

Apoi, și-a făcut curaj și a aruncat o privire spre cuțit. Era clar. Dădu-se cu bâta-n ștrumpf! Vârful cuțitului dispăruse, fără urme de întoarcere…

A luat cuțitul de pe jos și l-a aruncat în chiuvetă, țipând: „Du-te-n ștrumpfu meu!”.

Și-a spus că e doar un ghinion și a continuat să ștrumpfo-gătească. Totul părea să meargă ca pe ștrumpfi, iar Ștrumpfița era foarte entuziasmată. Cânta și dansa în timp ce amesteca în tigaie pieptul de pui și legumele și era convinsă că nu se va mai întâmpla nimic rău. Doar nu putea să dea cu ștrumpfii-n fasole de două ori în aceeași zi.

Dar astrele nu au ținut cu ea și în secunda doi, a văzut capacul de la tigaie cum își ia avânt și zboară în aceeași direcție în care zburase și cuțitul. Și dacă acesta era deznodământul era ștrumfastic! Dar când a dat de gresie, capacul s-a zbârlit în așa hal încât și-a împroșcat sticla în toată bucătăria.

Ștrumpfița și-a pus o mână-n șold și a închis aragazul. Se resemnase cu gândul că nu era ziua ei norocoasă și nu voia să mai facă alte belele. Deh, omului sărac nici ștrumpfii nu-i trag…

A luat ștrumpfo-mobilul din poșetă și l-a sunat pe Ștrumpful Șef de Trib:

– Dragul meu, ți-am mai spus cât de mult te ștrumpfesc?

– Ce-ai făcut, de ai vocea asta mieroasă, Ștrumpfițo?

– Am stricat cuțitul pe care l-ai cumpărat tu și am spart și capacul de la tigaie! Nu mă certa…

– Asta e. Nu te descuraja! Ai o zi mai proastă… și ce faci bun de papă?

– Ei fac bun? Nu mai fac nimic… o să mai gătesc eu la paștele ștrumpfilor!

O bună perioadă de timp Ștrumpfița nu s-a mai atins de tigăi și cuțite iar Ștrumpful Șef a preluat controlul ștrumpfo-bucătăriei, salvând restul oalelor și țucalelor de la o moarte ștrumpfo-sigură!

afis-mic-Strumpfi

Și pentru că dintotdeauna mi-au plăcut ștrumpfii și am urmărit toate desenele animate și toate filmele de aventură și comedie, în care ei erau protagoniștii, nu voi rata nici ultimul film: „Smurfs: The Lost Village (Strumpfii: Satul Pierdut)”, care va fi lansat în România pe 31 martie 2017, după cum ne anunță cei de la InterComFilm.

Astăzi chiar am revăzut primele două animații: The Smurfs și The Smurfs 2 și m-am amuzat teribil. Și chiar dacă filmul cel nou nu este realizat în același stil, ci este concentrat 100% pe viața ștrumpfească, fără teleportări în New York și ștrumpfi care folosesc tehnologia pentru a-și salva pielea, sunt convinsă că-l voi savura la fel de mult.

Text scris pentru proba 10 a concursului Spring Superblog 2017, sponsorizată de InterComFilm.

Vânătorii de fantome – Cinema 3D Galați

De aproximativ jumătate de an am început să particip la concursurile organizate de revista Explore, pe Facebook, în special la cele care oferă invitații gratuite la Cinema 3D Galați. Am avut și norocul de a câștiga de câteva ori și de fiecare dată am plecat mulțumită de filmul ales.

Cinema 3D Galați

Duminica trecută, însă, l-am lăsat pe prietenul meu să aleagă filmul la care urma să mergem. După o analiză amănunțită, a ajuns la concluzia că cel mai bine e să mergem la Vânătorii de fantome a.k.a Ghostbusters; căci pare singurul film 3D din săptămâna respectivă la care am putea să și râdem un pic.

Pentru el alegerea nu a fost tocmai inspirată, deși a râs la anumite faze; pentru mine, însă, a fost o explozie de râsete, lacrimi și dureri de burtă de la atâta râs în hohote.

  • Despre film 

Este o comedie savuroasă atât pentru adulți cât și pentru adolescenți dar cu efecte 3D slăbuțe. La un moment dat chiar mă întrebam de ce naiba am a doua pereche de ochelari pe nas. În afară de vreo trei scene cu niște fantome care părăseau ecranul și păreau să se lege de viața noastră, nu am simțit că aș fi fost la un film 3D.

Personajele sunt construite în așa „hal”, încât parcă ți-ai dori să pătrunzi tu prin ecran și să stai la un Cico cu ele. Toate au câte (minim) o problemă pe la mansardă și tocmai nebunia asta frumoasă le unește și le completează. Pe toate le-am îndrăgit dar Abby a fost preferata mea, interpretată de Melissa McCarthy, pe care am admirat-o încă de pe vremea când o juca pe Sookie, în Fetele Gilmore.

Scenariul este unul simpluț dar împânzit cu scene ilare. Jur că, la un moment dat, am băut o gură de apă într-un moment nepotrivit, căci m-a bufnit râsul și n-a mai apucat apa să se ducă pe traseul obișnuit, ci a ajuns pe undeva pe carpeta din sală. Noroc că între mine și rândul următor era distanță mare, că altfel făceam un duș cuiva.

*Mini-Spoiler*

Faza la care am râs atât de tare apare și în trailer, dar nu are același haz. Deși o văzusem dinainte, la momentul respectiv, în continuarea acțiunilor anterioare, a fost de mare efect!

*End-of-Mini-Spoiler*

E un film pe care gagicile îl îndrăgesc de la primele minute dar nu e un film pentru masculii ahtiați după efecte și scenarii în care acțiunea să te năucească. E un film ușor, pe care-l vezi cu iubita, nu cu băieții!

  • Despre sala Cinema 3D Galați

– avem, în sfârșit, aer condiționat! E răcoare și bine, de-ți vine să nu mai pleci acasă la finalul filmului, ci să mai cumperi un bilet și pentru următorul;

– am descoperit locurile ideale, de unde chiar și o ochelaristă ca mine vede perfect. Dar nu le dezvălui, că parcă văd că nu le mai găsesc libere când mă mai duc la film;

– popcornul, însă, nu îmi este tocmai pe plac; am luat câteva floricele de poftă, de la prietenul meu, și parcă mestecam carton;

– am prins sala destul de liberă, astfel încât nu am mai auzit voci și comentarii inteligente, pe fundal;

– din fericire, n-a pătruns niciun căutător de pokemoni prin sală, în timpul filmului.

Cinema 3D Galați - Ghostbusters

sursa foto: imdb.com

Pentru mine, filmul Vânătorii de fantome, vizionat la Cinema 3D Galați, a fost un mod numai bun de a încheia o săptămână plină. Mi-am propus ca, dacă nu o dată pe săptămână, măcar o dată la două săptămâni, să merg la Cinema 3D Galați și să vizionez un film; indiferent dacă mai câștig invitație de la revista Explore sau nu.