Hoțul de brânză

– Doamna, îmi place foarte mult pâinea asta pe care ai uns-o tu! îmi spune astăzi un prichindel, la grădiniță, în timp ce luam cu toții masa de prânz.

– Mă bucur că-ți place, dragul meu!

– Știi, doamna… și mami îmi dă acasă cremă de brânză din asta pufoasă. E preferata mea! Aș vrea să mai gust o felie, te rog!

După ce i-am mai oferit o felie de pâine cu cremă de brânză Delaco, m-am ridicat râzând pe sub mustăți și am părăsit clasa, întrucât programul meu se încheiase. Ajunsă acasă, am sunat-o pe mama să îi povestesc și ei întâmplarea cu „gustatul”; doar acesta este ritualul nostru de când am început să lucrez cu prichindeii: ne delectăm în fiecare zi cu micile perle pe care le scot aceștia.

– Nu te amuza prea tare, draga mea! Și tu erai la fel cu „gustatul” brânzei când erai ca ei! mi-a răspuns mama, cu un chicotit viclean în glas.

Ce-i drept, de când mă știu sunt fan brânză. Nu conta câți bani mai avea mama în portofel, când urma să mai ia tata salariul, dacă facturile erau plătite sau nu! Dacă nu era brânză în frigider, mă apuca plânsul și refuzam să mă așez la masă.

giphy_2_

– Nu mai ții minte când te luam în piață și te plimbam pe la toate tarabele pe unde vindeau oamenii brânză? Erai cât un pitic de grădină dar știai să te folosești de zâmbet ca să obții ce-ți doreai. Te propteai în fața tarabei și te uitai cu ochii mari și umezi la calupul de brânză, iar vânzătoarele se topeau privindu-te și-ți ofereau să guști câte o felie de telemea. Și nu refuzai niciodată, chiar dacă mai aveai o bucățică în mână, de la taraba anterioară. Nu erai o gurmandă, în general, dar când venea vorba de brânză, parcă erai mai mare pe dinăuntru decât pe dinafară. 

– Nu-mi spune că ți-era rușine cu mine, că nu te cred! am adăugat eu, convinsă fiind că am fost un copil model.

– Ei nu?! Poate tu nu-ți amintești dar într-o iarnă, pe când aveai vreo 3 ani, te-am luat cu mine la cumpărături. Am colindat întregul oraș și înainte să ajungem acasă, am intrat într-o alimentară, să luăm pâine. Cât am scos eu banii din portofel, tu te-ai agățat cu mânuțele de tejghea și ai început să țipi că vrei să-ți dea doamna să guști din brânza pe care o avea la vânzare. Doamna ți-a explicat calm și frumos că nu are voie să facă asta, iar tu te-ai bosumflat dintr-odată, ai pus mâinile în șold și te-ai întors spre mine spunând: „Hai să mergem, mami! Nu vezi ce rea și urâtă e asta?! O felie nu-mi dă și mie!”. Am simțit că intru în pământ de rușine. Nu am mai călcat prin alimentara aia o perioadă.

090ba4be4a76b5d5af10fd63a519fc7a

– Mare brânză! Bine că nu am furat vreo bucată să o bag în buzunar! Se putea și mai rău: să te ia poliția pe sus din cauza poftelor mele.

– N-ai furat, ce-i drept… dar le-aveai cu băgatul în buzunar.

– Adică? Ce vrei să spui cu asta?

– Cred că în aceeași iarnă s-a întâmplat. Îți adusese tatăl tău din ultimul voiaj o haină de blană gri și pufoasă. Erai ca un ghemotoc îmbrăcată cu ea! Toată lumea întorcea capul după tine, pe stradă. Și am ajuns cu tine, bineînțeles, la tarabele din piață, unde vindeau niște sibieni telemea de oi. Scenariul s-a repetat, oamenii ți-au oferit câte o bucățică iar tu ai mâncat cât ai putut și restul l-ai băgat în buzunare. Eu, însă, nu te-am văzut când ai făcut asta. Și zilele au trecut, am mai ieșit prin oraș cu tine și de fiecare dată când te luam în brațe să te pup, îmi venea un miros de brânză. Și îți dai seama că nu m-am gândit să te caut prin buzunare, ci am crezut că s-a impregnat cumva mirosul în haină. Așa că am spălat-o și am dat s-o pun pe sârmă, la uscat; moment în care, dintr-un buzunăraș, a căzut un bulgăre de brânză.

– Eram strângătoare de mică, ce vrei?

– Da, eu te voiam curată, parfumată și pufoasă iar tu adunai brânză prin buzunare și miroseai a pui de cioban.

cheese-mouse_wallpapers_7421_1280x1024

Am închis telefonul și m-am îndreptat spre frigider. Toată discuția asta despre brânză îmi făcuse o poftă fantastică. Am deschis ușa și am analizat primul raft: cașcaval, brânză cu mucegai, telemea de oi, telemea de vacă și cremă de brânză pufoasă Delaco. Am luat din nou telefonul și am sunat-o înapoi pe mama:

– Na, pentru că m-ai certat că te-am făcut de rușine când eram mică și n-am rămas pufoasă și curată, îți îndeplinesc dorința pufoșească acum. Am ales de pe raft crema de brânză pufoasă Delaco, în locul calupului cumpărat de la ciobani.

– Eih… și-n ultimul ceas și tot e bine!

superblog-nou-768x643

Acest text a fost scris pentru proba 2 a concursului Spring Superblog 2017.

Delaco-logo-vertical-290x300

sursa foto: pinterest.com; super-blog.eu

 

3 thoughts on “Hoțul de brânză

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 2. Puff…. Puff….. Pufulește-te!

Leave a Reply