Iarnă cu aromă de suspans

sursa foto: wallpaperscraft.com

sursa foto: wallpaperscraft.com

„Sfârșit”

Asta era. Se terminase. Povestea ajunsese la final iar eu rămăsesem cu ochii țintuiți pe continuarea goală a ultimei pagini. Pe tot parcursul cărții așteptasem cu nerăbdare clipa în care voi descoperi finalul, iar acum că se afla în fața ochilor mei, nu mă simțeam deloc fericită. Din contră, un soi de gol mi se instalase în stomac și printre gânduri îmi bântuia întrebarea „Bun și mai departe?”.

Măcar de ar fi fost prima oară. Dar așa mi se întâmplă de fiecare dată când termin câte un roman. Mă simt neputincioasă, dorindu-mi să aflu mai multe despre cum va continua viața personajelor, cum și dacă vor progresa, dacă vor trăi cu adevărat fericite până la adânci bătrâneți sau finalul e doar o iluzie menită să îmbete cititorii. La unele cărți am fost atât de bolnavă din cauza sfârșitului, încât m-am apucat eu să scriu o continuare de o pagină, două, doar ca să mă simt împăcată cu gândul că nu voi mai avea tangență vreodată cu viețile acelor personaje.

Și pe lângă asta, mai am o problemă: ce carte merită să urmeze după cea pe care am terminat-o? Ce poveste mă va rupe de realitate la fel cum a făcut-o cea anterioară? Ce personaje mă vor hipnotiza în așa hal, încât să uit de ceas, de mâncare, de toaletă și somn?

0af9f9bebe5b9e2431c7320b5195837f

Mai ales că urmează cea mai frumoasă perioadă din an, cea în care dobândesc și eu ceva mai mult timp liber. Cum să-l fructific? Cum să-l împart? Ce titluri să aleg în continuare pentru Crăciunul ce stă să vină?

Ador iarna să lenevesc, înfofolită într-o pătură, pe un fotoliu și să privesc pe geam cum cad fulgii mari și strălucitori. Să beau vin fiert cu scorțișoară, să pun un fundal muzical relaxant și să mă înfrupt din paginile unui roman. Să-l devorez și să-i descos toate subînțelesurile.

Fiecare volum pe care îl încep trece întâi prin testul mirosului. Îmi apropii nările de paginile sale, închid ochii și inspir. Las mirosul tiparului să-mi pătrundă în tot trupul, să mă învăluie, să mă amețească. Apoi, îmi place să mângâi coperțile, să simt finețea lor pe buricele degetelor, să mă apropii de sufletul cărții, să mă contopesc cu el, să devenim unul. Căci da, în nebunia mea, consider că fiecare roman are un suflet al său, parte din cel al autorului, care crește și se hrănește din admirația cititorilor.

Și abia după ce am parcurs pașii aceștia, încep să citesc primele rânduri din carte. Mă las furată de poveste, de înlănțuirea cuvintelor și chiar ajung, uneori, să recitesc aceeași frază de două, trei ori, doar pentru că îmi stârnește emoția, felul în care s-a jucat autorul cu preamăritele cuvinte. Îmi plac descrierile amănunțite care îți teleportează întreaga ființă în locul respectiv dar îmi plac dialogurile scurte. Așa cum nici în viața de zi cu zi, nu suport oamenii care vorbesc mult și prost, nici personajele care au replici kilometrice nu mă încântă.

rao2

Dar asta e partea relaxantă a cititului. Momentul încordat vine atunci când trebuie să aleg cartea. Totul e pregătit, atmosfera e numai bună. Muzica e în surdină, camera e călduroasă, șosetele pufoase sunt în picioare iar vinul fiert cu scorțișoară e numai bun de sorbit. Și mă proptesc în fața bibliotecii, aruncând o privire peste toate titlurile rămase neatinse. Și atunci mă blochez.

Se vorbește des despre „writer’s block”. Ei bine, există și „reader’s block”. E fix clipa aceea când vrei să citești ceva, arde în tine dorința de a pătrunde într-o realitate fictivă, dar nu te poți hotărî la o singură poveste, la un singur roman. Nu poți alege!

Iar când mă aflu în situația asta, de exemplu acum, prefer să las cărțile din biblioteca personală pentru altădată și să-mi achiziționez altele. O altă nebunie, evident! Dar dacă scriitorii sunt considerați nebuni, cititorii de ce nu ar fi? Doar pentru ei, cărțile reprezintă evadarea.

De data aceasta, voi alege o editură de unde nu am achiziționat până acum cărți: Editura RAO. Și ca să fug cât mai departe de biblioteca mea, mă voi orienta spre un gen căruia nu i-am acordat încă atenția cuvenită. De exemplu: Thriller.

133_pic

Primul roman care-mi atrage atenția se intitulează „Târgul cu moartea” și este scris de către Josh Bazell. Autorul nu-mi este cunoscut, dar pentru că titlul și coperta roșie mi-au atras atenția, îl iau la puricat. Povestea îmbină elemente din lumea mafiei, cu lumea medicinii, plasând acțiunea într-un spital în care fiecare angajat procedează după cum îl taie capul, apelând la pile, mită și amenințări pentru a-și îndeplini scopurile. Iar toată povestea este piperată cu arma principală a protagonistului: umorul. Întrucât aduce mult cu realitatea zilelor noastre, în care corupția clocotește prin instituții, adaug romanul în coșul de cumpărături.

Al doilea roman care-mi face frumos din gene, prin intermediul titlului și al copertei se numește Sensul nopții și este creația lui Michael Cox. Descrierea sa mă trimite cu gândul la visurile pe care le avem cu toții și lupta de zi cu zi pentru a ajunge acolo unde ne dorim. La fel ca protagonistul cărții, suntem convinși că merităm tot ce-i mai bun pe lume și că oricine poate duce o viață măreață dacă-și pune mintea la contribuție și trage cu dinții de propriul potențial. Numai că pe noi nu ne dau în lături decât lenea și comoditatea, pe când personajul principal este veșnic hăituit de rivalul său. O să o citesc cu mare interes, căci îmi place la nebunie să găsesc povești în care viața eroului este de o sută de ori mai complicată decât a mea și totuși, la final, izbutește să iasă învingător. Mă motivează un pic!

Iar ultimul roman pe care îl voi adăuga în coș poartă numele de „Întoarcerea nașului” și este scrisă de Mark Winegardner. Și da, este vorba despre acel „Naș”, Michael Corleone și de lumea misterioasă și fascinantă a crimei organizate. Ce mai pune la cale cel mai puternic criminal din America? Cine mai încearcă să-i pună bețe-n roate și cum va reuși el să scape de dușmani? Eu, una, abia aștept să aflu. Mai ales că în adolescență mă visam nevasta lui Michael Corleone.

Pe acestea trei mi le voi face cadou singură cu ocazia viitoarelor sărbători de iarnă dar îl voi aștepta cu nerăbdare și pe Moș Crăciun, să-mi așeze sub brad și alte titluri care mi-au mai făcut cu ochiul. Eu cu siguranță voi fi asistenta moșului și-mi voi surprinde persoanele dragi cu romane thriller, căci la mine în casă toată familia citește!

Așa că dacă-l vedeți pe Moș Crăciun, puteți să-l trimiteți la Editura RAO și apoi să-i dați adresa mea.

38_pic

Textul a fost scris pentru proba 15 a concursului Superblog, sponsorizată de Editura RAO.

216-sigla-rao-241x300-300x158

Leave a Reply