O educatoare în concediu

Oricât am adora și iubi copiii, există momente în viața fiecărei educatoare când simte nevoia de o evadare, în lumea adulților, în paradisul numit „concediu”. Se întâmplă ca acele momente să coincidă cu perioada vacanței dar de cele mai multe ori, ele apar cu vreo 2-3 săptămâni înainte. Așa, ca să-ți condimenteze viața…

Cum se manifestă ?

  • răbdarea e pe final și începi să vezi alb-negru, cu imaginea tremurată și plină de purici;
  • încep să ți se înfunde urechile atunci când auzi cuvântul „Doamnaaaaaa„;
  • în timp ce îi așezi bavețica unui copil, la masa de prânz, în mintea ta, de fapt, așezi prosopul pe nisip, la mare;
  • oricâte idei de activități interesante ai găsi pe internet, ți se pune un nod în gât când te gândești la foarfece, lipici, acuarele și sclipici;
  • începi să numeri zilele până la vacanță și în fiecare dimineață te încurajezi în oglindă: ”Hai, că mai ai puțin! Nu arunca, încă, alarma pe geam!”.

Nu, nu sunt cârcotașă.

Nu, nu sunt o viperă camuflată în iepuraș, care iubește copiii doar de față cu părinții lor, ca apoi să-i scuture și să-i terorizeze cu țipete.

Sunt un om ca oricare altul, care mai are nevoie și de o perioadă de reîncărcare a bateriilor, din când în când. Și așa a fost și înainte de concediul acesta, din vară. Îmi erau dragi în continuare micii piticoți și îi îmbrățișam și pupam dar, în același timp, abia așteptam să vină data de 12 august… vorba aia, să am timp să mi se facă dor de ei!

Concediu educatoare 1

Și cum număram eu acolo zilele și orele până la concediu, la finalul unei zile, aud vocea unui tătic, ce venise să-și ia băiețelul:

– Când luați vacanță?

Răspund entuziasmată (poate un pic prea entuziasmată pentru gustul omului) :

– Pe 12 august. Mai avem o săptămână și gataaaa!

– Aha… și când începeți?

Țin să precizez că, până în clipa aceea, eu trăiam cu impresia că am doar două săptămâni de concediu.

– Pe 5 septembrie.

– Aha… 5 septembrie… repetă omul după mine și-și mută privirea pe calendar, numărând cu totul alte zile față de ce numărasem eu înainte de sosirea lui.

– Da, vă așteptăm cu drag de pe 5 septembrie! zic eu, cu o fericire chiar naivă în privire și glas.

– Cum? Sunteți sigură că e 5 septembrie? îmi întrerupe el starea de extaz…

– Da… spun, aproape revoltată.

– Adică aveți 3 săptămâni?

Momentul acela a fost crucial pentru mine. Când am auzit cifra 3, mi-am întors, brusc, privirea, spre calendar, am numărat săptămânile și am exclamat mai ceva ca un copil:

– Vai, daaaa, 3 săptămâni!

– Cam mult! Chiar mult… mi-a tăiat el craca.

În clipa aia chiar n-am mai rezistat și am preluat eu fierăstrăul de tăiat crengi:

Nu, îmi pare rău, dar chiar nu e mult deloc! Avem nevoie cu toții de o vacanță, binemeritată aș putea zice!

Concediu educatoare 2

Probabil revolta din glasul meu i-a dat de înțeles că nu face bine dacă mai bagă o fisă, căci a zâmbit cu privirea în jos și a bătut în retragere.

Și ca să-mi duc ideea până la capăt, unii părinți au impresia că avem puteri supranaturale și ne încărcăm seara la priză. Dacă ar fi după ei, ar trebui să funcționeze grădinițele non-stop, de la 8 dimineața la 8 seara. Și nu-mi băgați replica aia cu „cariera, jobul e de-așa natură încât…”, căci vă bag și eu filmulețul ĂSTA:

De aceea, atunci când vine mult-așteptatul concediu, educatoarele întineresc, brusc, cu vreo 10 ani și se rătăcesc în lumea adulților. 

Concediu educatoare 3

Cum se manifestă ?

  • dorm măcar o oră, două în plus, față de programul normal (căci, oricât ai încerca, odată ce te-ai obișnuit să te trezești înaintea găinilor, nu prea ai șanse să dormi până-ți ajunge soarele deasupra casei.);
  • oricât de tentant ar fi, nu acordă importanță prea multă copiilor care mai răsar în peisajul lor (păi, dacă e vacanță, vacanță să fie!);
  • se fac că plouă atunci când apare vreo subtilitate la adresa meseriei lor (Zău că avem și alte interese și ne duce bila să abordăm și alte subiecte în afară de cântecele, jocuri și care-i cea mai bună metodă de a-i întări sistemul imunitar copilului!);
  • își fac o listă cu lucrurile pe care își doresc de mult timp să le facă și n-au avut timp (apucă doar să bifeze vreun sfert din ele, întrucât leneveala în pat e prea grozavă.);
  • bineînțeles că nu se pot abține și mai aruncă un ochi pe ce activități de început de an școlar ar putea face (dar își revin repede și-și sună prietenele pentru o intervenție cu limonadă rece și plimbări relaxante).

Eu mai am o săptămână în care să-mi dau reset la sistem și mă voi bucura de fiecare secundă rămasă de concediu, citind, scriind, urmărind filme și seriale, ieșind cu oamenii dragi și uitând total de data de 5 septembrie.

Voi cum vă petreceți vacanța? 😀

 

P.S: țin să evidențiez că e doar punctul meu de vedere! Poate alte educatoare gândesc diferit și abia așteaptă începutul noului an școlar! 😀

 

Dacă sunteți de acord cu ce am scris eu despre concediu, nu ezitați să dați un like, share, comment! Și chiar dacă nu sunteți de-acord, puteți să dați… așa, de-a dracului! 😀

7 thoughts on “O educatoare în concediu

  1. Fata Verde

    Eu încep să aștept vacanța mare cam așa, de prin noiembrie. 😉 De vreo trei ani, nici nu apucă să se termine și deja o aștept. La fel ca tine, încerc să evit cât pot orice îmi aduce aminte de serviciu. Dar ”prietenele” ,care, după cum se vede treaba, toata vacanța nu au altceva de făcut decat să caute activitați pentru anul urmator, din motive doar de ele știute (pasiunea, bat-o vina!), îmi cam tulbură liniștea. Așa că, printre poze cu decoruri de toamnă în iulie, mai văd un film, mai citesc o carte. În primul rând dorm. Mult. Și evit locurile gălăgioase, mai ales pe cele frecventate de copii. Liniște e tot ce vreau 🙂 .

    Reply
  2. Diana Radu

    Distracţie plăcută în continuare, căci nu mai ai mult (scuze că subliniez asta).
    Dacă acelui părinte 3 săptămâni i se par multe, atunci scuzele mele: la scăpat mămica lui în cap când l-a născut. Să stai cu 30 de omuleţi gălăgioşi, un an întreg, zi de zi, să trebuiască să îi hrăneşti, să îi înveţi zeci de mii de lucuri într-un timp foarte scurt, nu este treabă de om. Mă uit la mama mea care este cadru didactic şi am impresia de multe ori că se transformă într-un roboţel.
    Să nu mai spun de câtă gălăgie trebuie să suporţi tu la grădi… (şi să nu îmi spui că te-ai obişnuit) – îţi plesneşte şi ţie capul de multe ori.

    Acestea fiind spuse, ce ai de gând să mai faci până pe 5 septembrie? 🙂

    Reply
    1. Alexandra Cristea Post author

      Da, uneori simt că nu mai am timpanele întregi. 😀

      Până la începutul anului școlar vreau să mă relaxez cât de mult posibil. Mi-am făcut pofta și am mers la mare, acum încarc bateriile prin citit, scris și ieșiri cu prietenii pe la o pădure, un grătar, o joacă… 😀 Nu de alta, dar s-a terminat bugetul de călătorie. :))

      Reply

Leave a Reply