…pentru totdeauna!

totdeauna

sursa foto: reifhaus.tumblr.com

Mi-am pus de multe ori întrebarea „Cum poți face să ții persoanele dragi lângă tine pentru totdeauna?”. Dar nici acum nu am găsit răspunsul potrivit.

M-am gândit la bunătate. Dacă ești bun cu un om, n-ar avea de ce să-ți întoarcă spatele, nu? Dacă îi arăți afecțiune, dacă îi îndeplinești dorințe și-l ajuți să urce treptele spre idealurile sale, nu ar avea de ce să dispară vreodată din viața ta.

M-am gândit și la farmec. Nu la farmece, vrăjitorii și licori magice puse în băutură. La farmecul personal, la izul pe care îl emană fiecare și care-i atrage anturajul. Dacă îți folosești toți așii din mânecă și reușești să câștigi simpatia unei persoane, ea n-ar avea de ce să te desconsidere apoi, nu?

Și m-am gândit și la sufocare. La tendința pe care o avem uneori de a doborî oamenii dragi cu afecțiunea noastră. La îmbrățișările strânse care se lasă cu lipsă de aer și ochi bulbucați. La săruturile pătimașe pe fiecare bucățică a corpului. La explozia verbală în miezul nopții, încărcată de complimente și de planuri pentru viitor.

De fiecare dată m-am trezit din reverie și mi-am dat două palme singură. E imposibil să ții o persoană lângă tine pentru totdeauna, știu! Pentru că se întâmplă ca viața să fie și nedreaptă cu tine și oricât de mult ți-ai dori să rămâi lângă o persoană pentru totdeauna, viața vine cu o unealtă ascuțită și curbată și ți-o ia din brațe fără preaviz. Viața devine moarte.

Pentru că dacă o despărțire banală mai poate fi modificată în viitor, atunci când viața se decide să pună punct în locul tău, nu mai ai cum să transformi punctul în virgulă, indiferent de cerneala pe care o folosești. 

Dar mă macină întrebarea și mă irită faptul că nu există răspuns. Dacă alte lucruri le pot trece cu vederea, dispariția de pe pământ a unui suflet drag mă seacă de puteri, mă stoarce de optimism și mă lasă flască într-un colț întunecat.  Dacă răutatea oamenilor mai poate fi ignorată, dacă bârfa, corupția și nesimțirea mai pot fi măturate sub preș, moartea unui om drag nu îți mai permite să ridici ziduri. Te lasă dezvelit, slab, neputincios, întrebându-te în continuu „de ce?”, chiar și după ce trec ani de la nefericitul eveniment…

Nu pot să țin lângă mine pe nimeni pentru totdeauna! Dar cât o să am alături persoanele pe care le îndrăgesc, o să fac tot posibilul să le demonstrez dragostea și devotamentul meu. Voi profita de fiecare secundă pe care o am la dispoziție în compania lor, de fiecare zâmbet, de fiecare grimasă și gest, de fiecare cuvânt dulce și de lacrimă sinceră. Nu pot să-i strâng în brațe pe toți și să-i păstrez lângă mine pentru totdeauna dar pot să le fiu alături la nevoie și să le alin durerea printr-o mângâiere din suflet. Pot să mă rog să fie sănătoși cât mai mult timp și să aibă parte de clipe fericite alături de mâna lor de oameni dragi. 

Așa că dacă citești rândurile acestea acum, lasă scutul puțin deoparte și gândește-te la persoanele pe care le iubești, placi, respecți. Gândește-te ce s-ar întâmpla dacă mâine ele nu ar mai fi. Gândește-te la fericirea pe care ți-o aduce existența acestor persoane în viața ta. Gândește-te la momentele în care ai râs până ți-au dat lacrimile, în prezența lor; la momentele în care le-ai îmbrățișat căldura corpului și ai lăsat energia lor pozitivă să-ți aline oboseala sufletului.

Lasă un pic telefonul pe birou, facturile în plicuri, hainele murdare în coșul cu rufe. Lasă gândurile despre politicienii care ne fură din orice poziție, hoții din urma lor care nu mai au ce fura, mass-media care încearcă să ne bage can-can prin toate găurile și aruncă grijile într-un colț. Doar pentru câteva minute, eliberează-te, naibii, de povara pe care o cari zilnic pe umeri și apucă-te de iubit!

Iubește-ți oamenii pe care-i ai alături! Iubește-i azi, cât încă mai sunt acolo când deschizi ușa, când apelezi numărul, când trimiți mesajul! Iubește-i până nu dispar, căci nu există nicio metodă de a ține pe cineva lângă tine pentru totdeauna!

4 thoughts on “…pentru totdeauna!

  1. Flavia

    Foarte emotionant articolul tau, Alexandra! Ma bucur ca ti-am descoperit blogul 🙂
    Intr-adevar, sa ne bucuram de fiecare clipa alaturi de cei dragi… anul trecut am avut aceasta revelatie, pe care tu o descrii atat de frumos, eu nefiind o talentata in mestesugul cuvintelor… se pare ca tu esti mai matura decat eram eu la varsta ta, bucura-te de darurile tale si pune-le in valoare, ai viata in fata!

    Reply
    1. Alexandra Cristea Post author

      Mulțumesc frumos!
      E păcat că tocmai evenimentele nefericte ne maturizează mai repede. Dar na, orice șut în fund e un pas înainte!

      Pupici

      Reply

Leave a Reply