Piei, negativule!

negativ

Nu știu alte nații cum sunt, dar românul este cel mai bun critic atunci când vine vorba de munca altuia. Îl vezi cum zâmbește viclean și îți analizează orice mișcare, așteptând cu sufletul la gură momentul când va avea ceva de comentat. Și când ajunge în punctul acela, are două variante: să vină să-ți spună în față ce consideră el că ai făcut greșit sau să iasă din încăpere și să te bârfească primului om care-i iese în cale.

Și nu am nimic împotrivă cu cel care vine la tine și vrea să-ți ofere un sfat, fără să te jignească, fără să te facă să te simți prost. Îl apreciez pe omul care observă greșeala și vrea să o corecteze, nu să o evidențieze în așa fel încât să te pună la pământ și să dea cu pietre în tine.

Dar pe cel care își face un scop în viață să-i judece pe alții doar așa, de dragul de a deschide gura, nu pot să-l sufăr. Și nici măcar nu-l înțeleg. Cam cât de plictisitoare trebuie să fie viața ta, ca să simți așa o satisfacție atunci când îl mănânci de posterior pe altul? „Ăla-i prost, ăla-i inapt, ăla-i disperat, ăla-i tâmpit!”

Dragul meu (sau draga mea), nu te gândești așa puțin că dacă toți din jurul tău îți par a fi nebuni există o (foarte mare) șansă ca tu să fii, de fapt , ăla/aia cu probleme și ei să fie perfect sănătoși? Dacă ți se pare că toată lumea face totul greșit și tu ești cel care le face perfect pe toate, chiar nu ți se aprinde un beculeț deasupra capului? Nu-ți pui niciodată întrebarea: „Măi, dar oare nu cumva gândesc eu greșit?” ?

Uneori am impresia că oamenii ăștia au un detector al defectelor. Căci aruncă o singură privire spre tine, îți află numele și, eventual, profesia și în secunda doi au deja un subiect de bârfă, pregătit special pentru clipa când ieși din încăpere.

„Uite-o și pe aia ce fel a venit îmbrăcată!”

„Uite-l și pe ăla ce fel vorbește!”

„Uite-o pe asta ce fel scrie!”

„Uite-l pe ăla ce fel merge!”

Băi, da numai lucrurile negative le vedeți? Voi, ăștia care citiți acum și vă simțiți cu musca pe căciulă, chiar nu aveți nimic bun de zis despre cineva? În cele 24 de ore ale zilei aveți vreun minut în care să gândiți despre un om sau o situație în mod pozitiv? Răsare soarele pe strada voastră vreodată sau locuiți în casa familiei Addams și aveți veșnic un nor negru deasupra acoperișului?

Îmi imaginez că e foarte plăcut să te uiți în oglindă și să ai impresia că tu ești perfect iar toată lumea din jurul tău e defectă. Dar ceva pe la mansardă sigur nu-ți funcționează cum trebuie!

negativ1

Propun un exercițiu: la sfârșitul zilei, ia o foaie și un pix și scrie ce ai văzut pozitiv la cei din jurul tău. La partener, la copil, la mamă, tată, coleg și șef. „Ce ai observat tu că a făcut bine, în ziua respectivă, Cutărescu?” Dă jos, pentru câteva minute, costumul de critic înnăscut și încearcă să-ți aduci aminte de părțile bune ale oamenilor. Cu siguranță nu vei reuși din prima seară să notezi câte un lucru pentru fiecare individ în parte. Poate vor trece săptămâni întregi până să-ți formezi reflexul de a vedea partea plină a paharului. Dar nu te lăsa! Poate mai ai o șansă de a ieși din sfera țațelor de la poartă, care mănâncă semințe și-i bârfesc pe cei care trec pe uliță.

Și dacă totuși te mănâncă limba și ai impresia că ești Dumnezeu pe pământ, atunci când vezi pe cineva că îndrăznește să facă o greșeală încearcă să procedezi altfel! Du-te la persoana respectivă și spune-i cum crezi tu că ar fi trebuit să facă. Dă-i un sfat! Cu siguranță te va aprecia de o sută de ori mai mult, decât dacă va afla că ai criticat-o pe la toate colțurile clădirii.

Dar fă-o din bunătatea inimii tale, nu pentru că vrei să-i demonstrezi tu că ești buricul pământului.

Și nu în ultimul rând, nu încerca să-ți impui autoritatea pe care nu o ai! Dacă nu ești tu ăla care-i dă bani la sfârșitul lunii pentru serviciile oferite nu ai absolut niciun drept să-i judeci munca sau abilitățile! În cel mai rău caz, poți să-i oferi acel sfat de care vorbeam mai sus.

Eu, una, am încercat în ultima perioadă să mă detașez de tot ce-i negativ. Sunt înconjurată la serviciu de atâta veselie din partea copiilor, de atâta bunătate inocentă, încât chiar îmi doresc să-mi îndrept toată atenția asupra lor. Iar atunci când voi vedea negativismul cum se apropie treptat de mine și vrea să îmi întunece și mie ziua, voi face pași în direcția opusă. 

negativ2

Da, am și eu momente când văd negru în fața ochilor și am impresia că nimic bun nu se mai poate întâmpla. Sunt om la urma urmei și nu robot, să-mi setez trăirile doar spre pozitiv. Dar nu vreau să-mi fac un stil de viață din a observa numai ce-i negativ pe pământul acesta. Sunt destui care fac asta deja…

sursa foto: pinterest.com

Leave a Reply