Tag Archives: belva

Lansarea cărții „Femei perfect de imperfecte” – un vis devenit realitate

Atunci când unul din visurile tale devine realitate, amalgamul de emoții care te învăluie este copleșitor!

DSC_0465

Totul a început de la o idee minunată, venită din partea fetelor cu care scriu la Belvarevistă online pentru femei perfect de imperfecte: cum ar fi să scriem o carte? Cum ar fi să ne mutăm ideile din online în offline? Gândul ne-a surâs tuturor și ne-am apucat de treabă. Ce-i drept, celelalte fete au fost mai harnice decât mine și au terminat de scris capitolele lor înainte ca mie să-mi vină măcar o idee despre ce aș putea concepe. Ca să fiu sinceră, am avut câteva clipe când chiar credeam că voi renunța la proiect, că mă voi retrage din Belva, pentru că inspirația mă abandonase de tot.

Dar tot ele, fără să știe, m-au impulsionat să-mi pun povestea pe hârtie. Am citit capitolele lor și mi-am zis: „Da, am trecut și eu prin momente de cumpănă, am avut și eu experiențe extraordinar de plăcute și incredibil de crunte, despre care aș putea scrie.” Și m-am apucat de scris!

DSC_0443

Capitolul meu din cartea ”Femei perfect de imperfecte” a fost scris într-o singură zi. M-am așezat la laptop și mi-am spus că nu mă ridic din fața lui până nu termin. Mi-am cules amintirile, mi-am deschis toate sertarele sufletului și am așternut în 26 de pagini tot ce am considerat că merită citit. Am scris despre viața sentimentală, despre cum mi-am găsit sufletul pereche din prima dar am făcut marea greșeală să-l dau la o parte, crezând că va răsări în viața mea cineva mai bun, care să-mi ofere mai multă fericire; am scris despre regăsirea noastră și cum am așteptat ani de zile pentru a-l avea din nou în brațele mele; am scris și despre moartea tatălui meu, care m-a distrus pe interior dar m-a și împins de la spate, spre un alt drum, spre o altă meserie, pe care am ajuns să o iubesc; și, nu în ultimul rând, am încercat să transmit ideea că orice rău duce la bine, că orice șut în fund e un pas înainte și că atunci când te simți ajuns la pământ, tot ce-ți rămâne de făcut e să te ridici, să te scuturi și să mergi mai departe.

Câteva din cuvintele acestea am reușit să le rostesc și în discursul meu, ieri, la lansarea cărții. Nu știu cât de coerentă am fost, cât de tare mi-a tremurat vocea, dar știu că am simțit din partea tuturor celor prezenți acolo o energie extraordinară, o energie care m-a cuprins de la călcâie la ultimul fir de păr din creștetul capului. M-a ajutat să mă bâlbâi mai puțin și să prind curaj mai mult și vinul delicios de la Vinimondo. Înainte să urcăm pe „scenă”, ne-a fost oferit câte un pahar de vin de către Valentin Ceafalău, cel care a dat și startul la eveniment.

DSC_0450

Pășisem pe terasa localului Bistro Felix, din Iași, cu un singur gând: „Alexandra, trebuie să te ții pe picioare!”. Dar am văzut-o pe Andreea Ignat cum și-a deschis brațele cu lacrimi în ochi și am renunțat la orice scut, dând frâu liber emoțiilor. Mi-a părut bine să le revăd pe Belvele din gașca veche și să le cunosc pe minunatele Belve noi. Am avut un nod în gât și un ghem în stomac pe tot parcursul lansării, dar faptul că i-am avut alături de mine și pe mama mea și prietenul meu, m-a făcut să-mi țin echilibrul și să fac față tuturor trăirilor.

Iar despre clipa când am dat autografe, ce pot să spun? Nu credeam că mai există sentiment pe care să nu-l fi întâlnit. Bănuiam că e grozav să scrii dedicații oamenilor care sunt interesați de creațiile tale, dar nu îmi imaginam că este atât de înălțător, de încurajant, de inspirant! Mi-aș fi dorit să pot concepe pentru fiecare om care mi-a cerut autograful, un alt text, care să se muleze pe propria sa personalitate. Dar pentru că nu-i cunoșteam și pentru că am avut momente când mintea mi s-a blocat de la atâtea emoții, nu am reușit să fac asta. M-am uitat în ochii lor și am încercat să nu scriu bălării. Sper că am și reușit!

DSC_0513

Vreau să le mulțumesc celor care și-au făcut timp și au venit acolo, celor care ne-au susținut de pe margine, celor care m-au sunat să mă felicite și mi-au trimis mesaje pozitive dar și celor care nu au crezut în acest proiect, care l-au privit ca pe ceva irealizabil sau ca pe ceva trecător! Pentru că în viață nu ești înconjurat doar de susținători, trebuie să le mulțumești și criticilor; căci fără ei, n-ar mai fi haios.

DSC_0046 DSC_0056

sursa foto: Carmen Păun, una din minunatele belve

Sunt Belvă! Sunt femeie perfect de imperfectă!

În toamna anului 2010 am făcut cunoștință cu Belva. I-am trimis câteva texte pe mail și am sperat să îi placă stilul meu de a scrie și să mă ia sub aripa sa. Dorința mi-a fost îndeplinită și la scurt timp am primit răspunsul: Belva mă voia parte din echipă!

De atunci am crescut împreună. Am trecut prin schimbări de look, prin schimbări de opinii, am râs și am plâns prin intermediul textelor noastre. Chiar dacă nu ne-am văzut la ochi prea des, relația a rămas una strânsă peste ani.

302437_10150306814073988_1280036701_n

Iar acum a venit momentul să ne rupem bucăți din suflet și să le împărtășim cu voi. Chiar dacă ne-am exprimat părerile sincere în scris de-a lungul timpului, poveștile care ne-au marcat și ne-au ajutat să ne ridicăm, să ne maturizăm, au rămas undeva în adâncul minții noastre. Le-am păstrat pentru un astfel de eveniment…

Le-am păstrat pentru „Femei perfect de imperfecte”, o minunăție de carte (vă spun drept!) care se va lansa duminica asta la Brașov. De ce „perfect de imperfecte”? Pentru că nu suntem femeile acelea de pe copertele revistelor, care vor să ascundă și să retușeze orice defect de pe chip, trup și suflet. Suntem mândre de calitățile pe care le avem dar și de imperfecțiuni, căci acelea sunt sarea și piperul din viețile noastre.

17554139_10154918459435923_8669799861012382333_n

Chiar dacă în ultima săptămână am fost bolnavă, slăbită și am uitat cum mai e să stai în poziție verticală, când am văzut afișul cu lansarea, am simțit un imbold de energie și sănătate cum îmi pătrunde în tot corpul.

Până pe 2 aprilie am tot timpul să mă pun pe picioare așa cum trebuie și să particip la cel mai fain eveniment de primăvara aceasta.

Vă las o părticică din capitolul meu de femeie perfect de imperfectă:

„Gestul a fost eroic. Mai ales că, în doar câteva minute, dintr-un capăt al trenului a început să se audă un mormăit îngrozitor, însoțit de o pereche de pantofi târșâiți pe podea. Am strâns pleoapele cu putere și am simțit cum, brusc, sângele îmi îngheață-n vene. Vali a pus o mână pe mine și mi-a șoptit să stau liniștită și să nu scot nici un sunet. Am aprobat din cap și am înghițit în sec, încercând să nu las nicio lacrimă să mi se prelingă pe obraz.

Deși toată întâmplarea nu a durat mai mult de un minut, mie mi-a părut o veșnicie. Ascultam mormăitul cum se apropie de locul unde eram noi și mă rugam ca ființa respectivă să mărească pasul, să plece mai repede și să nu ne facă nimic. Așa că am încercat să mă gândesc la lucrurile care mă făceau fericită: la familia mea, la prietenii mei și, nu în ultimul rând, la omul care mă ținea atunci în brațe, ocrotindu-mă. M-am gândit la prima noastră întâlnire, la primul sărut, la primul trandafir primit în dar de la el și la prima oară când am adormit cu capul pe pieptul său.”

perfecte3-1162x480

Sper să vă fi stârnit curiozitatea și să nu treceți nepăsători pe lângă ea, atunci când o veți vedea în librării!