Tag Archives: credit bancar

Telecredit.ro – plasa mea de siguranță financiară și anti-căprioare

black-friday-meme-tv

Chiar dacă a trecut ceva timp de la isteria cumpărăturilor, cunoscută și drept „Black Friday”, tot nu pot să-mi șterg din minte clipele pe care le-am petrecut căutând un televizor potrivit pentru noua mea locuință. Nu căutam cine știe ce navă spațială care să-mi acopere tot peretele + 50% din peretele vecinului, dar voiam un televizor la care să văd subtitrarea de pe fotoliu, fără ochelari. Nu căutam cine știe ce promoție fenomenală, nu mă așteptam să primesc pe lângă televizor și un Xbox, un sistem audio 5.1 și un pitic de sufragerie, care să-mi recomande posturile potrivite stării mele de spirit și să-mi manevreze telecomanda. Voiam doar un televizor pentru care să nu-mi vând un rinichi și să fiu nevoită să mânânc pâine cu gem un an de zile.

Și într-o seară neagră de vineri, am plecat cu prietenul de mână spre un magazin la ieșirea din oraș, unde am zis noi că n-ar fi chiar așa aglomerat și am putea găsi ceva pe placul nostru. Nu vreau să-i fac reclamă, pot doar să spun că începe cu M și se termină în ”etro”. Ajunși acolo, am descoperit că intuiția nu ne înșelase: erau 20 de oameni în tot magazinul, cu tot cu angajați. „Lux, tăticule!” ne-am spus amândoi și ne-am zâmbit mulțumiți, gândindu-ne că vom pleca în maximum jumătate de oră, cu tot cu televizor. 

Am pășit spre raionul cu pricina și am constatat că cea mai bună variantă era să luăm „dispozitivul fericirii puerile” în rate, întrucât portofelul se ascunsese bine în geantă și refuza să iasă la lumină, de rușine. Așa-i el, pudic… nu-i place să se arate gol în fața lumii.

Prietenul meu, la fel de rușinos ca portofelul, mi-a dat un cot și m-a rugat să întreb un angajat cum trebuie să procedăm pentru a achiziționa televizorul mult dorit. Am scanat încăperea și undeva în zare am descoperit o mândră căprioară ce purta în piept o legitimație a magazinului cu pricina. M-am îndreptat spre ea și după o discuție zâmbitoare, am aflat că era posibil să luăm televizorul în rate și că ea însăși se ocupa de aspectul acesta.

M-am consultat cu iubitul și ne-am îndreptat amândoi spre biroul pentru credit. I-am predat ștafeta conversației lui, întrucât era dornic să facă împrumutul pe numele său și am stat cumințică pe scaun. După ce i-a dat toate datele necesare stimatei domnișoare, aceasta a început să dea clickuri disperate pe același buton, spunându-ne că mai trebuie să așteptăm câteva clipe, întrucât „programul este suprasolicitat în perioada asta”. Am dat să-i zâmbesc a înțelegere și să-i menționez că nu e nicio problemă, moment în care am observat că eu ieșisem total din schemă. Figura mea drăgălașă nu mai prezenta interes, căprioara fiind acaparată total de prezența încărcată de masculinitate a iubitului meu.

În primă fază m-am simțit mândră. Aveam lângă mine așa frumusețe de bărbat, încât mândruței i se înmuiase mâna pe mouse. A crescut sufletul în mine!

Dar câteva clipe mai târziu, am simțit, brusc, nevoia să-i fac domnișoarei tastatura guler și monitorul joben. După ce a constatat că banca nu îi poate acorda împrumutul prietenului meu, s-a întors cu o sprânceană ridicată spre mine și mi-a zis duios, în timp ce-și gâdila un cercel:

– Dacă doriți dumneavoastră să-l ajutați pe domnul să-și cumpere televizorul, putem încerca așa! Deși eu mai am puțin și ar trebui să ies din tură, aș putea face o excepție, pentru a-l ajuta, dacă doriți și dumneavoastră să-l ajutați.

Probabil în ochii mei s-a citit dorința de a-i oferi stimatei un ajutor drept din fundul grădinii, căci a lăsat privirea în jos și a înghițit în sec.

– Da, aș dori să-l ajut! am răspuns eu, mergând pe același scenariu și păstrând un zâmbet politicos pe chip.

5f976dfd5c3cd7c5e1efb758fb6457f3

I-am oferit buletinul și toate datele necesare și am ajuns, din nou, în punctul în care domnișoara dădea click după click pe același buton, ce refuza să o bage în seamă.

– Dacă tot mai stăm și așteptăm, mă duc să mă uit la o saltea pentru pat. mi-a spus prietenul meu, ridicându-se de pe scaun.

– Ah, ce-aș vrea și eu o saltea aici lângă mine! Să mă întind pe ea și să dorm, sau măcar să mă relaxez puțin că nu mai pot de dimineață! a simțit nevoia să adauge scumpa domnișoară.

Mi-am dat două palme imaginare, gândindu-mă că mi se pare, că domnișoara vrea doar să fie amabilă, că am eu probleme cu gelozia și că ar trebui să mă liniștesc, că doar eu plec cu el acasă și nu ea, oricât de guralivă ar fi.

Numai că timp de patru ore, cât am stat cu fundul pe scaunul acela nenorocit de la biroul pentru credite, am văzut-o pe căprioară cum părăsea teritoriul profesionalismului și îi povestea prietenului meu toată experiența ei de când se angajase la banca respectivă, cum muncea ea, mititica, de dimineață până seară, în weekend și-n vise, cum nu mai avea viață personală și nu mai știa ce-nseamnă să te distrezi; ignorând, totodată, prezența mea din cadrul acțiunii.

M-am ridicat de vreo două ori, m-am dus la raionul cu cărți, am luat una și m-am întors pe scaun, am răsfoit-o, făcând tot posibilul să îi ignor înțepăturile și să-mi păstrez calmul. Dar căprioara a pulsat și a insistat să-mi ridice tensiunea, întinzând în dreptul meu un castron cu două bomboane, fără să-și ia privirea de la al meu iubit:

– Ia o bombonică, să te mai îndulcești!

Nu mă simt eu mare doamnă, nu am pretenții să mi se vorbească cu „dumneavoastră” dar în momentul acela am vrut să îi bag bomboanele pe gât cu tot cu castron. Să-i lustruiesc esofagul în așa hal încât să mănânce tot restul vieții numai sare și să i se pară tot dulce. Am zâmbit, însă, și i-am răspuns doar cu „Nu, mulțumesc! Mai durează mult?”.

Căprioara nu s-a lăsat. A mai băgat o fisă, vrând să-i demonstreze iubitului meu sacrificul suprem:

– Eu sunt dispusă să mai aștept jumătate de oră, 45 de minute, să rezolvăm cu creditul în seara asta și să puteți pleca cu televizorul. Depinde doar de dumneavoastră dacă mai doriți să așteptați. Văd că domnul ar fi dispus și el.

Am zâmbit din nou și am acceptat să mai așteptăm puțin.

– Dacă nu și nu, o să îl sun eu pe domnul mâine și vine dimineață să rezolvăm.

Atunci am cedat și zâmbetului i-a luat loc privirea mea de „mai du-te-n moaș-ta pe gheață cu patinele ruginite!”. Stimata mândruță s-a simțit probabil, pentru prima oară, cu musca pe căciulă și s-a corectat:

– De fapt, o să vă sun pe dumneavoastră, căci am numărul aici în baza de date.

Am plecat în seara aceea, fără televizor, după ce am așteptat patru spre cinci ore să îmi fie acordat creditul, fără succes, deși fusese aprobat:

– Nu intră banii. Dacă nu intră, nu intră…

Am revenit a doua zi și, spre surprinderea nimănui, am mai stat două ore cu fundul pe același scaun, deoarece:

– mândruța a introdus greșit prețul televizorului în baza de date și a trebuit să refacă contractul;

– mândruța nu-și găsea pixul și a început să facă o criză de isterie, țipând la colegii ei să-i aducă „un nenorocit de pix”;

– mândruța a vorbit la telefon cu o prietenă de-a ei și i-a povestit că merge greu treaba și va întârzia la întâlnire, pentru că „nemernicii ăia de colegi îi fură toate pixurile și a căutat jumătate de oră un pix în tot magazinul”;

– mândruța își lăsase părul desprins de data aceasta și se dăduse cu rimel, iar șuvița numărul paișpe îi venea în ochi și se împletea cu două, trei gene, de la colțul ochiului stâng, fapt care îi distrăgea atenția o dată la câteva secunde.

E lungă povestea, știu, și vă cer mii de scuze pentru frustrarea acumulată atunci și vărsată acum! Dar acela a fost momentul când mi-am spus că nu voi mai lua credit în vecii vecilor, Amin!

Însă, am descoperit o modalitate de a face un împrumut rapid – un credit nebancar:

  • fără bătăi de cap și nervi călcați în picioare;
  • fără timp petrecut cu fundul pe un scaun, într-un magazin la capătul orașului;
  • fără dobândă;
  • fără acte;
  • fără căprioare ce au băut prea mult din fântâna cu tupeu.

logo_vectorial_Telecredit_cu_slogan.-300x152

Am descoperit plasa mea de siguranță financiară și emoțională: Telecredit.ro. Apelând la acest serviciu, nu este nevoie decât să fiu conectată la internet și dispusă să completez un formular. Așa că dacă îmi voi mai dori să achiziționez vreun produs și portofelul se va ascunde, din nou, de mine, în adâncul genții, voi apela la un credit rapid online. Astfel, voi evita situațiile neplăcute și-mi voi rezolva și problema financiară.

Photo-1

Acest text a fost scris pentru proba 12 a concursului Spring Superblog 2017.

sursa foto: pinterest.com; super-blog.eu

Maricica și shaorma bio

Umblă pe facebook o vorbă celebră: „Toată lumea crede că visul oricărei femei este acela de a îşi găsi bărbatul ideal!  Pe naiba! Visul oricărei femei este să mănânce cât vrea şi să nu se îngraşe!” 

cartoon-fat-women-shocked-to-see-scale-illustration-55849739

Ei bine, cu ideea asta în minte am luat decizia de a lansa afacerea „Fast Food Bio”. M-am gândit la tentații, la decizii și remușcări. Am văzut-o pe Maricica cum trece pe lângă un fast food, se linge pe buze, mai face doi pași, crezând că dacă trece de magazin trece și pofta. Am văzut-o cum face, brusc, stânga împrejur și se așează la coadă, își comandă o shaorma cu de toate și pleacă fericită. Și am mai văzut-o apoi cuprinsă de regrete, că doar instructorul i-a spus să renunțe la mâncarea de tip fast food, să bea mai multă apă și să facă mai multă mișcare ca să aibă un corp sănătos. Și sunt multe Maricici de-alde Maricica…

Dar de ce să nu fie Maricica fericită până la final? Nu merită Maricica un Happy End? Să-l aibă și pe Făt Frumos din Lacrimă și pe Făt Frumos din Shaorma? Să aibă și un corp sănătos dar și niște papile gustative fericite?

Afacerea pornise bine. Eram idolul Maricicăi! Venea în fiecare zi și-și comanda o shaorma cu piept de pui, cartofi copți tăiați rondele, sos de usturoi, salată de varză și feliuțe de roșii. Și pe lângă Maricica, mai veneau și colegele ei de muncă, fetele de la sală, prietenele de pe Facebook și tovarășii din autobuzul 102.

Dar într-o zi, Maricica a venit la mine și mi-a spus cu o franchețe ieșită din comun: „Auzi, domnișoară, faci o treabă foarte bună aici. Dar de ce nu te gândești tu și la sănătatea și fericirea celor din extremitățile orașului? Te-ai proptit aici în centru dar la sărmanii mâncători de „bombe calorice” din celelalte cartiere mai mărginașe de ce nu te gândești?”. Am rămas un pic blocată și am zâmbit tâmp. Avea dreptate femeia. Afacerea avea deja 2 ani de profit. Ar fi fost momentul să evoluez!

ef5a6100c3f573c4ee4a30dcbdf87d16

I-am răspuns la fel de franc: „Ar trebui să investesc ceva bani și momentan nu am niciun ajutor financiar!”

Maricica și-a pus o mână-n șold și alta-n bărbie, s-a apropiat cu privirea ei ageră de mine și mi-a șoptit: „Domnișoară, fă un credit bancar!”

Au trecut câteva zile și vorbele Maricicăi mă bântuiau în continuu iar mintea mea bolnavă, creatoare de scenarii, nu mă ajuta prea mult. Mi-i imaginam pe bieții cetățeni din celelalte cartiere cum se zbat de ceasul morții să mănânce sănătos dar tentația unei shaorma e prea mare. Îi și vedeam cum mă arată cu degetul pe stradă și țipă „tu ești vinovată!”.

Îmi era din ce în ce mai greu să mă concentrez la serviciu. În loc de „să aveți poftă!” spuneam „să vă fie de bine”, scăpam toate lipiile pe jos, mâncam toate murăturile și nu mai aveam ce să le pun clienților. Ce să vă mai povestesc? Era nenorocire mare…

Dar într-o altă zi cu soare, Maricica mi-a întors favoarea și m-a salvat ea pe mine. S-a apropiat fericită de mine și mi-a întins o bucată ruptă dintr-o factură.

– Ia de aici! M-am interesat la colegele mele de muncă și ți-am făcut rost de credit!

Am aruncat o privire pe spatele facturii și am văzut notat un nume și-un slogan: AVBS Credit;  „Visează… obține cu AVBS”

– Eu nu mă pricep, a continuat ea, dar mi-au zis fetele că dacă îi contactezi, se ocupă ei de tine și-ți fac rost de creditul de care ai nevoie. Așa nu mai alergi tu pe la toate băncile și nu mai stai tu la cozi interminabile doar ca să pleci cu coada între picioare. Și au și un slogan simpatic! Te îndeamnă să visezi dar să și faci ceva ca să îți îndeplinești visul.

AVBS-iti-crediteaza-AFACEREA-1021x576

Am ajuns în ziua aceea acasă și am început să mă documentez. Avusese dreptate Maricica. AVBS Credit era fix ce aveam eu nevoie pentru a scăpa de coșmaruri și a nu avea pe niciun cetățean din oraș pe conștiință.

AVBS Credit înțelege importanța afacerilor micro, mici și mijlocii în economia europeană și e dispus să dea o mână de ajutor micilor întreprinzători ca să-și dezvolte afacerea și să-și ducă visul la bun sfârșit.

Astfel, din oferta de credite pentru IMM (Întreprinderi Micro, Mici şi Mijlocii) am fost îndrumată de brokerul bancar de la AVBS Credit spre creditul pentru investiții. Mi-a explicat că acesta se potrivește necesităților mele deoarece implică posibilitatea IMM-urilor de a-și dezvolta afacerea prin investiția în propria companie, achiziții, construcții și refinanțări de orice tip. Dacă eu îmi doream achiziția unui loc pentru a construi un nou „Fast Food Bio”, acest tip de credit se plia numai bine pe necesitățile mele având numeroase beneficii: până la 7 ani perioada de creditare, maximum 150.000 EURO credit și un avans de minimum 30% din valoarea proiectului de finanțare. 

AVBS-CREDIT-300x168

Am dormit mai bine în serile următoare, gândind pozitiv și fiind aproape convinsă că totul va avea o finalizare de succes. Zic „aproape” căci, după cum spuneam și mai devreme, mintea mea bolnavă tot lucra în continuu și încerca să-mi strice ploile. Dar nu m-am lăsat învinsă. Am visat în continuu cum voi adăuga și alte produse în meniu: sandwichuri bio, budincă, fursecuri și foietaj, toate făcute din alimente sănătoase, bio, fără substanțe care conțin tot tabelul lui Mendeleev.

Îi mulțumesc Maricicăi că a apărut în viața mea și mi-a înmânat, printre două înfulecături de shaorma, bilețelul magic pe care scria AVBS Credit. Dacă merge bine treaba, cine știe?… poate o fac asociată!

27708364

Acest text a fost scris pentru proba 9 a concursului Spring Superblog 2017. 

sursa foto: pinterest.ro; super-blog.eu; avbs.ro