Tag Archives: gandire pozitiva

Dorințele se mai și îndeplinesc, dacă știi cum să-ți dorești!

Am încercat de multe ori să mă transform în omul care se uită dimineața în oglindă și se încurajează vorbind cu propria sa reflexie. N-a fost de mine! Am încercat și ideea de a-mi face o listă cu tot ce-mi propun să realizez în viitorul apropiat, am subliniat cuvinte cheie și am pus o droaie de semne de exclamare, în speranța că mă va impulsiona să iau atitudine. Nici asta n-a fost de mine!

Dar, cumva, la începutul verii, mi-am dat seama că nu trebuie să schimb nimic, de fapt, căci am propria modalitate de a trimite energie pozitivă înspre îndeplinirea propriilor mele dorințe. Este vorba de clipele când visez cu ochii deschiși.

destinationimagination

Nu mă refer la o idee născută din imaginație, care-mi pătrunde în minte și-mi creează pentru o secundă o imagine statică despre cum ar fi viața mea altfel. Nu! Mă refer la minute întregi în care mă pierd pe un alt tărâm, în care mintea-mi zburdă într-un viitor clădit exact așa cum îmi doresc eu, în timp ce trupul rămâne cuminte, pe loc. Mă refer la clipe întregi în care îmi văd dorințele îndeplinite și încerc să-mi dau seama cum m-aș simți în asemenea situații…

Să vă exemplific!

Pe plan sentimental, am intrat dornică în multe relații și am ieșit ciufulită și dezamăgită din tot atât de multe. Nu mă înțelegeți greșit, nu arunc vina în partea masculină. Mai mult de 70%, vina a fost întotdeauna a mea, deoarece imaginea pe care mi-o formasem eu în minte nu se pupa deloc cu realitatea. Și asta pentru că, în marea majoritate a timpului, mă găseam visând la un alt om, la o altă relație.

Cred că deja nu mai este un secret faptul că am tânjit la a mă împăca cu prima mea iubire, de la nici două luni după ce îi dădusem papucii. Ce papuci, că la cât de nebună eram în adolescență, au fost ditamai bocancii!  Tentativele de împăcare, însă, au fost eșuate de fiecare dată, căci el nu mai era la fel de dornic ca mine. Îi cam călcasem inima în picioare și meritam cu vârf și îndesat refuzul!

Dar asta nu m-a oprit din a visa. Nu cred că trecea săptămână să nu am o clipă de visare… un moment în care să-mi imaginez cum ar fi să ne împăcăm. Ce aș simți? Cum aș reacționa? Ce i-aș spune? De obicei, asta se întâmpla cel mai des când călătoream cu mașina. Priveam absentă pe geam, în timp ce mintea mea creea din ce în ce mai multe scenarii romantice cu final fericit.

Cred și nu prea în toată treaba cu universul, cu legea atracției universale, cu marele „Secret”… dar balanța ajunge uneori să se încline în direcția acestei teorii, cum că dacă îți dorești destul de mult un anumit lucru și te înconjori cu energie pozitivă, dorința-ți va fi la un moment dat îndeplinită.

IKD3YuYQ_400x400

Asta s-a întâmplat și-n cazul meu. După atâția ani de a-mi imagina cum ar fi, visul s-a transformat în realitate și am ajuns din nou în brațele celui la care tânjeam!

Iar dacă ar fi fost vorba doar de o întâmplare, de o singură dorință îndeplinită astfel, aș fi rămas sceptică…

Numai că, după cum spuneam și mai devreme, la începutul verii am avut o revelație. Mi-am dat seama că urma să mi se îndeplinească o altă dorință, un alt vis pe care îl derulasem în mintea mea de zeci de ori.

43965152869d2f950137d21834290b52--kids-canvas-canvas-wall-art

Clipa în care m-am angajat la Grădinița Piticot din Galați, a fost și cea în care am descoperit-o pe Maria Montessori și m-am îndrăgostit de metoda ei de a-i ghida pe cei mici spre educație. Am fost fascinată de tot ce înseamnă acest sistem și de ușurința prin care picii acumulează informații din mediul înconjurător, fără prea mult efort, dacă știi să le supraveghezi și îndrumi pașii. Încă de atunci mi-am dorit să mă specializez în domeniu și am visat la clipa în care voi putea face și eu prezentări Montessori, contribuind la dezvoltarea armonioasă a micuților.

Pot spune, fără falsă modestie, că am muncit din greu să țin pasul în clasă, deoarece lipsa mea de experiență se simțea iar dorința mea de a face totul ca la carte se bătea cap în cap cu energia pe care o aveam disponibilă în fiecare zi. A trebuit să prind din zbor orice informație și să încerc să acumulez cât mai multă experiență într-un timp cât mai scurt, pentru a putea fi eficientă în activitățile zilnice. Am participat la seminariile susținute în incinta grădiniței, la cluburile părinților Montessori și am căscat de fiecare dată urechile pentru a nu rata niciun amănunt care mi-ar putea ușura munca. Și uneori, în timpul zilei, mai profitam de clipele când nu trăgea niciun micuț de fusta mea să-l ajut în vreo activitate, și priveam cum se fac prezentările materialelor Montessori. 

Iar pe la finele anului școlar, am aflat că două colege de-ale mele urmau să plece la București să facă un curs de asistent Montessori și o altă colegă, la Cluj, pentru un curs de educator Montessori pentru cei mai mici dintre piticoți, de 0-3 ani. M-am bucurat pentru ele dar în sufletul meu s-a instalat și un soi de invidie, pentru că știam cât de mult îmi doream să pot face și eu cursul. La un moment dat chiar devenisem paranoică, crezând că am făcut ceva greșit la clasă și că din cauza asta nu am fost și eu trimisă la acel curs.

Dar mi-am dat două palme imaginare și mi-am dat seama că nu rezolv nimic dacă sufăr în tăcere. De aceea mi-am manifestat și eu dorința de a mă înscrie la un curs Montessori, iar doamna director m-a asigurat că îmi va veni și mie rândul.

Să nu mai prelungesc povestea, zic!

Începutul verii mi-a adus o veste minunată! Nu știu cât a fost „de vină” faptul că am visat cu ochii deschiși la o astfel de posibilitate, dar cert este că am primit șansa de a avansa, de a pleca de la grădiniță la școală, la clasa Montessori și de a participa într-un viitor apropiat la un curs Montessori pentru învățători.

Și chiar dacă urmează o perioadă în care va trebui să o iau de la capăt, să pun burta pe carte și să acumulez cât mai multe informații, de data aceasta scopul final va fi cu mult mai înălțător; căci voi ajunge să fac ceea ce-mi doream, ceea ce am descoperit că pot face zilnic cu entuziasm și plăcere: să ajut micuții să crească frumos!

35f14da2ca3b74ba85fffe623374fe03--teacher-appreciation-week-teacher-gifts

Pe lângă aceste două mari exemple, mai pot adăuga și lansarea cărții, despre care am scris deja aici: „Lansarea cărții „Femei perfect de imperfecte” – un vis devenit realitate”. Și ar mai fi multe alte evenimente din viața mea, mai puțin însemnate, dar pornite din același punct: o dorință maximă, manifestată zilnic prin visarea cu ochii deschiși. 

Nu vreau să vă conving să încercați „metoda”, nu am niciun interes să vă influențez în vreo direcție. Nu s-a coborât niciun Duh pe mine, să-mi promită bogății dacă reușesc să corup lumea…

Vreau doar să subliniez că e mai bine să rămâi pozitiv în gândire și să nu renunți la a-ți imagina cum va fi atunci când dorințele ți se vor îndeplini!

sursa foto: pinterest.com