Tag Archives: Telecredit.ro

Telecredit.ro – plasa mea de siguranță financiară și anti-căprioare

black-friday-meme-tv

Chiar dacă a trecut ceva timp de la isteria cumpărăturilor, cunoscută și drept „Black Friday”, tot nu pot să-mi șterg din minte clipele pe care le-am petrecut căutând un televizor potrivit pentru noua mea locuință. Nu căutam cine știe ce navă spațială care să-mi acopere tot peretele + 50% din peretele vecinului, dar voiam un televizor la care să văd subtitrarea de pe fotoliu, fără ochelari. Nu căutam cine știe ce promoție fenomenală, nu mă așteptam să primesc pe lângă televizor și un Xbox, un sistem audio 5.1 și un pitic de sufragerie, care să-mi recomande posturile potrivite stării mele de spirit și să-mi manevreze telecomanda. Voiam doar un televizor pentru care să nu-mi vând un rinichi și să fiu nevoită să mânânc pâine cu gem un an de zile.

Și într-o seară neagră de vineri, am plecat cu prietenul de mână spre un magazin la ieșirea din oraș, unde am zis noi că n-ar fi chiar așa aglomerat și am putea găsi ceva pe placul nostru. Nu vreau să-i fac reclamă, pot doar să spun că începe cu M și se termină în ”etro”. Ajunși acolo, am descoperit că intuiția nu ne înșelase: erau 20 de oameni în tot magazinul, cu tot cu angajați. „Lux, tăticule!” ne-am spus amândoi și ne-am zâmbit mulțumiți, gândindu-ne că vom pleca în maximum jumătate de oră, cu tot cu televizor. 

Am pășit spre raionul cu pricina și am constatat că cea mai bună variantă era să luăm „dispozitivul fericirii puerile” în rate, întrucât portofelul se ascunsese bine în geantă și refuza să iasă la lumină, de rușine. Așa-i el, pudic… nu-i place să se arate gol în fața lumii.

Prietenul meu, la fel de rușinos ca portofelul, mi-a dat un cot și m-a rugat să întreb un angajat cum trebuie să procedăm pentru a achiziționa televizorul mult dorit. Am scanat încăperea și undeva în zare am descoperit o mândră căprioară ce purta în piept o legitimație a magazinului cu pricina. M-am îndreptat spre ea și după o discuție zâmbitoare, am aflat că era posibil să luăm televizorul în rate și că ea însăși se ocupa de aspectul acesta.

M-am consultat cu iubitul și ne-am îndreptat amândoi spre biroul pentru credit. I-am predat ștafeta conversației lui, întrucât era dornic să facă împrumutul pe numele său și am stat cumințică pe scaun. După ce i-a dat toate datele necesare stimatei domnișoare, aceasta a început să dea clickuri disperate pe același buton, spunându-ne că mai trebuie să așteptăm câteva clipe, întrucât „programul este suprasolicitat în perioada asta”. Am dat să-i zâmbesc a înțelegere și să-i menționez că nu e nicio problemă, moment în care am observat că eu ieșisem total din schemă. Figura mea drăgălașă nu mai prezenta interes, căprioara fiind acaparată total de prezența încărcată de masculinitate a iubitului meu.

În primă fază m-am simțit mândră. Aveam lângă mine așa frumusețe de bărbat, încât mândruței i se înmuiase mâna pe mouse. A crescut sufletul în mine!

Dar câteva clipe mai târziu, am simțit, brusc, nevoia să-i fac domnișoarei tastatura guler și monitorul joben. După ce a constatat că banca nu îi poate acorda împrumutul prietenului meu, s-a întors cu o sprânceană ridicată spre mine și mi-a zis duios, în timp ce-și gâdila un cercel:

– Dacă doriți dumneavoastră să-l ajutați pe domnul să-și cumpere televizorul, putem încerca așa! Deși eu mai am puțin și ar trebui să ies din tură, aș putea face o excepție, pentru a-l ajuta, dacă doriți și dumneavoastră să-l ajutați.

Probabil în ochii mei s-a citit dorința de a-i oferi stimatei un ajutor drept din fundul grădinii, căci a lăsat privirea în jos și a înghițit în sec.

– Da, aș dori să-l ajut! am răspuns eu, mergând pe același scenariu și păstrând un zâmbet politicos pe chip.

5f976dfd5c3cd7c5e1efb758fb6457f3

I-am oferit buletinul și toate datele necesare și am ajuns, din nou, în punctul în care domnișoara dădea click după click pe același buton, ce refuza să o bage în seamă.

– Dacă tot mai stăm și așteptăm, mă duc să mă uit la o saltea pentru pat. mi-a spus prietenul meu, ridicându-se de pe scaun.

– Ah, ce-aș vrea și eu o saltea aici lângă mine! Să mă întind pe ea și să dorm, sau măcar să mă relaxez puțin că nu mai pot de dimineață! a simțit nevoia să adauge scumpa domnișoară.

Mi-am dat două palme imaginare, gândindu-mă că mi se pare, că domnișoara vrea doar să fie amabilă, că am eu probleme cu gelozia și că ar trebui să mă liniștesc, că doar eu plec cu el acasă și nu ea, oricât de guralivă ar fi.

Numai că timp de patru ore, cât am stat cu fundul pe scaunul acela nenorocit de la biroul pentru credite, am văzut-o pe căprioară cum părăsea teritoriul profesionalismului și îi povestea prietenului meu toată experiența ei de când se angajase la banca respectivă, cum muncea ea, mititica, de dimineață până seară, în weekend și-n vise, cum nu mai avea viață personală și nu mai știa ce-nseamnă să te distrezi; ignorând, totodată, prezența mea din cadrul acțiunii.

M-am ridicat de vreo două ori, m-am dus la raionul cu cărți, am luat una și m-am întors pe scaun, am răsfoit-o, făcând tot posibilul să îi ignor înțepăturile și să-mi păstrez calmul. Dar căprioara a pulsat și a insistat să-mi ridice tensiunea, întinzând în dreptul meu un castron cu două bomboane, fără să-și ia privirea de la al meu iubit:

– Ia o bombonică, să te mai îndulcești!

Nu mă simt eu mare doamnă, nu am pretenții să mi se vorbească cu „dumneavoastră” dar în momentul acela am vrut să îi bag bomboanele pe gât cu tot cu castron. Să-i lustruiesc esofagul în așa hal încât să mănânce tot restul vieții numai sare și să i se pară tot dulce. Am zâmbit, însă, și i-am răspuns doar cu „Nu, mulțumesc! Mai durează mult?”.

Căprioara nu s-a lăsat. A mai băgat o fisă, vrând să-i demonstreze iubitului meu sacrificul suprem:

– Eu sunt dispusă să mai aștept jumătate de oră, 45 de minute, să rezolvăm cu creditul în seara asta și să puteți pleca cu televizorul. Depinde doar de dumneavoastră dacă mai doriți să așteptați. Văd că domnul ar fi dispus și el.

Am zâmbit din nou și am acceptat să mai așteptăm puțin.

– Dacă nu și nu, o să îl sun eu pe domnul mâine și vine dimineață să rezolvăm.

Atunci am cedat și zâmbetului i-a luat loc privirea mea de „mai du-te-n moaș-ta pe gheață cu patinele ruginite!”. Stimata mândruță s-a simțit probabil, pentru prima oară, cu musca pe căciulă și s-a corectat:

– De fapt, o să vă sun pe dumneavoastră, căci am numărul aici în baza de date.

Am plecat în seara aceea, fără televizor, după ce am așteptat patru spre cinci ore să îmi fie acordat creditul, fără succes, deși fusese aprobat:

– Nu intră banii. Dacă nu intră, nu intră…

Am revenit a doua zi și, spre surprinderea nimănui, am mai stat două ore cu fundul pe același scaun, deoarece:

– mândruța a introdus greșit prețul televizorului în baza de date și a trebuit să refacă contractul;

– mândruța nu-și găsea pixul și a început să facă o criză de isterie, țipând la colegii ei să-i aducă „un nenorocit de pix”;

– mândruța a vorbit la telefon cu o prietenă de-a ei și i-a povestit că merge greu treaba și va întârzia la întâlnire, pentru că „nemernicii ăia de colegi îi fură toate pixurile și a căutat jumătate de oră un pix în tot magazinul”;

– mândruța își lăsase părul desprins de data aceasta și se dăduse cu rimel, iar șuvița numărul paișpe îi venea în ochi și se împletea cu două, trei gene, de la colțul ochiului stâng, fapt care îi distrăgea atenția o dată la câteva secunde.

E lungă povestea, știu, și vă cer mii de scuze pentru frustrarea acumulată atunci și vărsată acum! Dar acela a fost momentul când mi-am spus că nu voi mai lua credit în vecii vecilor, Amin!

Însă, am descoperit o modalitate de a face un împrumut rapid – un credit nebancar:

  • fără bătăi de cap și nervi călcați în picioare;
  • fără timp petrecut cu fundul pe un scaun, într-un magazin la capătul orașului;
  • fără dobândă;
  • fără acte;
  • fără căprioare ce au băut prea mult din fântâna cu tupeu.

logo_vectorial_Telecredit_cu_slogan.-300x152

Am descoperit plasa mea de siguranță financiară și emoțională: Telecredit.ro. Apelând la acest serviciu, nu este nevoie decât să fiu conectată la internet și dispusă să completez un formular. Așa că dacă îmi voi mai dori să achiziționez vreun produs și portofelul se va ascunde, din nou, de mine, în adâncul genții, voi apela la un credit rapid online. Astfel, voi evita situațiile neplăcute și-mi voi rezolva și problema financiară.

Photo-1

Acest text a fost scris pentru proba 12 a concursului Spring Superblog 2017.

sursa foto: pinterest.com; super-blog.eu